- Unul dintre cei mai mari artiști români, Nicolae Soreanu, s-a născut în anul 1873 și s-a stins din viață în anul 1950.
- S-a remarcat prin forța de particularizare a rolurilor jucate și implicit prin autenticitate.
Lucrarea „50 figuri contimporane“ prezintă o colecție de portrete realizate de pictorul și graficianul Iosif Iser, pe marginea cărora adnotează Petre Locusteanu, jurnalist, dramaturg, umorist și fost actor la teatrul din Craiova.
Volumul, publicat în 1913, schițează chipul fizic și moral al celor mai impregnante figuri de la început de secol XX. Îi regăsim descriși, atât din condei cât și din pensulă, pe Regele Carol I, Carmen Sylva, Al. Davila, Galaction, Ovid Densușianu, Nottara, Coșbuc, I. G. Duca, Vlahuță, Take Ionescu, Macedonsky, Delavrancea, Victor Eftimiu, Sadoveanu, Minulescu sau Caragiale, și mulți alții.
Așa cum era și firesc, cartea începe cu
portretul Regelui Carol I descris astfel „cu ochii săi autoritari, majestoşi, liniştiţ […] părul nins, despărţit în două, cu cochetărie de strămoş care vrea să placă posterităţii…“. Urmează
descrierea Reginei Elisabeta a României, „mama răniţilor şi totdeodată cea mai rănită mamă...“.
Seria de portrete continua cu
Ion I. C. Brătianu ( n. 1864 - d. 1927), cel care a jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică din România modernă.
Prezentăm în cele ce urmează portretul unui artist remarcabil al secolului trecut,
Nicolae Soreanu. Absolvent al Conservatorului din București, coleg cu iluștri
Constantin Nottara și
Ștefan Vellescu, Nicolae Soreanu a interpretat zeci de roluri, remarcându-se prin forța extraordinară de particularizare a rolurilor jucate și implicit prin autenticitate. A pus în scenă un repertoriu de roluri variat, de la comedia clasică la drama psihologică modernă, în piese de Moliere, Ibsen Bjornson, H. Bernstein, etc.
Textul de factură profundă, impresionează prin cumulul de detalii, reușind să creeze o imagine clară a personalității descrise. Redăm mai jos rândurile scrise despre Nicolae Soreanu la care se adaugă pictura pe care o găsiți în galeria foto.
„Cel mai expresiv artist al nostru.
Şi mersul, şi vorba, şi ochii, şi mâinile, şi umerii, şi dunga pantalonilor, în sfârşit tot ce aparţine d-Iui Soreanu, tot ce face parte din acest simpatic artist exprimă ceva.
Dar nimic nu este mai expresiv ca tăcerea d-lui Soreanu. Niciodată nu e mai elocvent acest mare artist, ca atunci când tace. Este atât de vorbitoare tăcerea sa, încât adesea ea trăncăneşte chiar prea mult. De-aceea, rolurile în cari d-l Soreanu este într’adevăr neîntrecut şi inimitabil, sunt acelea în cari este mult de spus cu vorbe puţine. Cantonierul din Brânduşa rămâne un strălucit exemplu de acest soiu de elocvenţă... mută.
Atât de bogată este în trăsături caracteristice faţa sa, în cât atunci când ea se contractează sau se destinde, înfiorată de un spasm de bucurie ori de un hohot de durere, îmi evoacă o armonică, în ale cărei cute moare sau răsare veşnic un sunet nou.
Iar ochii săi vioi, cu reflexe verzui, neliniştitori, răscolitori, clipitori ca două puternice lămpi electrice cari se aprind şi se sting mereu în dosul unei măşti multicolorate, răspândesc peste figura aceasta neastâmpărat de mişcătoare, brăzdată, zebrată de urmele bucuriei sau ale durerei, lumini şi umbre de satir, - o fiţi liniştiţi! - de satir... cuminte, onest, moral.
În contrastul acesta dintre o aparenţă perversă şi un fond de nevinovăţie drăgălaşe, sau - cine ştie ? - poate viceversa, stă ascunsă taina acestui mare talent, atât de complex în expresivitatea lui bogată. Amestecul acesta de lumină naivă şi străluciri drăceşti, de expansiuni sincere şi priviri piezişe, de modestie nefolositoare şi ofensive de arici, îl face pe d-l Soreanu, atât pe scenă cât şi în viaţă, să apară ca o personalitate foarte... alternativă, interesant de curioasă şi primejdios de simpatică.“
Galerie foto: