Istoria Dobrogei - Bibliografie Pseudo-Caesarios (sec. VI) - „Întrebări și răspunsuri”

• Sub numele „Pseudo-Caesarios” este cunoscută în istoriografie o lucrare pe care primii ei editori au atribuit-o eronat medicului și naturalistului Caesarios din Nazianz, fratele celebrului teolog Grigore din Nazianz (329-390). În cele patru dialoguri se încearcă o armonizare a teologiei creștine cu științele naturii și în care Caesarios apare doar ca principalul interlocutor. Scriereea a fost datată în timpul incursiunilor slave din 530-560 în provinciile balcanice ale Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin). Pentru analiza paternității și datării este util studiul istoricului bulgar  Ivan Dujcev, Le temoignage du Pseudo-Cesaire sur les Slaves, publicat în revista „Slavia antiqua”, VI, 1959, p. 100-108. (H. Mihăescu & Gh. Ștefan)

 
În Dialogul I, autorul anonim menționează cele 4 denumiri ale Dunării și impactul iernii asupra fluviului:
„68 (PG, XXXVIII, col. 936). Privește [autorul compară cerul cu un râu înghețat – nota editorilor români] la ... unul singur din cele patru fluvii care curg din izvorul ce se afla în paradis [Biblia, Geneza, II, 8-14], și anume cel numit Fison de scriptura noastră [Biblia – n. e. r.], Istru de eleni , Danubius , Dunavis de goți . Înghețând în timpul iernii, natura moale a apei se face tare ca piatra, fiind în stare să suporte dușmanii   [protobulgari, slavi – n. e. r.] care trec peste ea și se îndreaptă din toate părțile, în număr mare, spre ținuturile romanilor , ilirilor [vestul Peninsulei Balcanice] și tracilor”

În ce privește numele Dunării, editorii români citează articolele filologilor germani K. Mullenhoff din „Archiv fur slavische Philology”, I, 1876, p. 290-298 M. Forster din „Zeitschrift fur slavische Philologie”, I, 1924, p. 1-24.
 

Dialogul II

În paragraful 109, autorul descrie diferența între civilizația greco-romană și barbarii graniței danubiene a vechiului Imperiu Roman:
„(PG, XXXVIII, col. 984). În Germania exterioară, in Sarmația superioara, în Sciția și la toate neamurile din ținuturile cele mai din afară ale Pontului nu poți găsi nici un cămătar, sculptor sau pictor, nici vreun arhitect, profesor de muzică sau recitator de poeme, ca pe la noi.”
 


În paragraful 110, autorul descrie obiceiurile necivilizate ale barbarilor de la nord de Dunăre:
„(PG, XXXVIII, col. 985-986). Cum 8 (se face că) cei din Babilon, oriunde s-ar găsi, fac căsătorie nelegiuită cu cei de-un sânge cu ei? Cum (se face că) dintre sclavin [vezi I. Dujcev – n. e. r.] și fisoniții numiți și danubieni, care trăiesc în altă parte (a lumii), unii mănâncă cu plăcere mamelele femeilor, deoarece s-au umplut cu lapte, iar pe copiii alăptați îi lovesc cu violență de pietre, ca pe niște șobolani, în timp ce ceilalți se abțin și de la consumul legitim și nevinovat al cărnii? Unii sunt mândri, independenți, nu suportă conducători, omorându-1 adesea când stau la masă cu el sau îl însoțesc în călătorie. Ei mănâncă vulpi, pisici sălbatice și mistreți și se strigă între ei urlând ca lupii. Pe când ceilalți se stăpânesc de a fi lacomi la mâncare și se supun primului om care se nimerește a fi conducătorul sau șeful lor, dându-i ascultare.”
Editorii români notează că identificarea fisoniților cu anții slavi de către I. Dujcev „nu pare prea convingătoare”.
 
În paragraful 112, se menționează că Insula Șerpilor era locuită:
„(PG, XXXVIII, col. 993). Cei din insula Leuce  (îl venerează) pe Ahile Icachos [epitet neinteligibil – n. e. r.].
 
 
În Dialogul III, în paragraful 144, autorul citează o sursă care confundă Dunărea cu Gangele și Indusul:
„(PG, XXXVIII, col. 1093). Iar numele unuia (din fluvii) este Fison. Acesta, spune el, trecând pe lângă Etiopia și India, este numit de ei Ganges, iar de eleni Istros și Indos; de illyri și de riveranii care locuiesc lângă Istru, Danuvis; iar de goți , Dunautis.
 
 
Bibliografie
Patrologia Graeca, ed. Migne,  XXXVIII, col. 851-1190, Paris, 1862.
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970. (LVII. Pseudo-Caesarios)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Agathias (sec. VI) - „Istorii”