Istoria Dobrogei - Bibliografie Sozomenos (sec. V) - „Istoria bisericească” (Cărțile VII, VIII, IX)

Salamanos Hermeias Sozomenos s-a născut în satul Bethelia, lângă Gaza (Palestina romană), și a fost avocat la Constantinopol. În perioada 443-450 a redactat o „Istorie bisericească”, având ca sursă principalălucrarea contemporanului său Socrates.Evenimentele din anii 324-421 au fost prezentate în nouă cărti, în ordinea domniilor împăraților: I-II, Constantin I cel Mare (306-337; III. cei trei fii ai lui Constantin (337-361); V, Iulian (361-363); VI, Iovianus (363-364), Valentinianus Iși Valens (364-37); VII, Gratianus, Valentinianus II,și Theodosius I cel Mare (378-395); VIII, Arcadius (395-408 Est)și Honorius (395-423 Vest); IX, Theodosius II (408-450 Est). În lucrare, Sozomenosutilizează și informații proprii, cuo abordare critică a izvoarelor,scrrierea având o valoare documentară importantă. (ed. H. Mihăescu & Gh. Ștefan)
 
 
Cartea VII
 
În capitolul 9, este menționat episcopul Terentius al Scythiei Minor apreciat de împăratul Teodosie I cel Mare (378-395):
„5. împăratul...a făcut o lege ... ca pretutindeni să se încredințeze bisericile... celor care mărturisesc... una și aceeași divinitate.,.
6. Și [a stabilit – nota editorilor români] că aceștia sunt cei care comunică... în orașele din Tracia și din Sciția, cu Terentius[episcop – n. e. r.]al Tomisului și cu Martyrios al Marcianopolisulu [Devnea/Bulgaria de est].
7. Căci pe de o parte împăratul însuși i-a aprobat pe aceștia când i-a văzut și a vorbit cu ei, pe de altă parte se răspândea faima bună despre ei că iși conduceau cu evlavie bisericile.”
Editorii români notează despre lege că este vorba de hotărârea adoptată la Constantinopol, în 381, (la Al Doilea Conciliu Ecumenic al Bisericii Creștine).
 
În capitolul 19, este reluată afirmația că provincia Scythia Minor era teritoriul unui singur episcopat, chiar dacă existau numeroase centre urbane:
„2. Căci nu se găsesc aceleași tradiții despre toate la fel în toate bisericile, deși sunt de aceeași credință. Fărăîndoială, cu toate ca sunt multe orașe, toți sciții[locuitorii provinciei Sciția Minor] au un singur episcop.”
 
În capitolul 26,sunt prezentate evenimente din biografia lui Thetimos, episcopul Scythiei Minor:
„6. În acest timp,biserica din Tomis și din restul Sciției era condusa de scitul Theotimos, un bărbat crescut în dragostea de înțelepciune. Admirându-1 pentru virtutea lui, barbarii huni  din jurul Istrului îl numeau Dumnezeul romanilor. Căcifură puși la încercare de fapte divine din partea lui.
7. Se spune că mergând el odată pe lângă pământul barbarilor de acolo, îl întâlniră pe acelașidrum, în înaintarea lor spre Tomis. Cei din jurul său se văitau că vor pieri încurând, dar el s-a dat jos de pe cal și a început să se roage. Barbarii nu 1-au zărit nici pe el, nici pe însoțitorii săi și nicicaii de pe care descălecaseră, ci au trecut înainte pe alături.
8. Deoarece [barbarii – n. e. r.] năvăleau adeseori și făceau stricăciuni sciților, fiind sălbatici din fire, i-a abătut spre blândețe, ospătându-i și atrăgându-i cu daruri. De aceea, bănuind că e bogat, un bărbat barbar a încercat sa-1 ia prizonier. Și pregătindu-și o funie cu laț, s-a sprijinit în scut, cum obișnuia când stătea de vorba cu dușmanii, a ridicat mina dreaptăși a vrut să arunce lațul asupra lui, spre a-1 trage spre sine și spre cei de un neam cu el. Odată cu aceastăîncercare și-a ridicat brațul în aer, dar i-a rămas încătușat. Și barbarul n-a fost eliberat din cătușele nevăzute până când ceilalți barbari n-au intervenit, iar Theotimos s-a rugat lui Dumnezeu pentru el.
9. Se spune că a rămas cu părul lung, după modul cum era atunci când a început să se ocupe cu filozofia. Traiul îi era modest, iar timpul cinei și-1 fixa nu tot la aceeași oră, ci când îi era foame sau sete. Căci era, după părerea mea, faptă de filozof să cedeze și acestora după nevoie, și nu după bunul plac.”
 
 
Cartea VIII
 
În capitolul 14, este evocată critica adusă de Theotimos unui arian:
„8. Theotimos, episcopul Scitiei, 1-a dojenit pe fațăși pe Epiphanios [adept al ereziei ariene (condamnată la Niceea, în 325, la Primul Conciliu Ecumenic al Bisericii Creștine) – n. e. r.] Căci, spunea el, nu-i admis să-1 insulți pe cineva care a murit de mult; nici să respingi judecata celor mai vechi fărăocară și cele aprobate de ei și să condamni cele aprobate de ei.”
 
În capitolul 25, este amintită o invazie hună în dioceza Tracia:
„1. În acest timp, după cum aflăm că s-a întâmplat în neînțelegerile dintre preoți, tot așa și treburile obștești au fost puse la încercare de turburări și dezordini. Iar hunii trecând peste Istru, îi prădau pe traci].”
 
 
Cartea IX
 
În capitolul 5, este evocată o înfrângere a invadatorilor huni:
„1. Tot în acel timp s-a întâmplat căși hunii, care se așezaseră cu tabăra în Tracia, fără ca el să-i atace sau să-i urmărească, pierzând pe cei mai mulți dintre ei, s-au retras în chip rușinos. Căci Uldis, conducătorul barbarilor din preajma Istrului, a trecut fluviul cu o armată numeroasăși și-a așezat tabăra la hotarele Traciei. (...). 5. Uldis s-a salvat cu greutate în părțile de dincolo de fluviu, pierzând pe mulți dintre ai săi, iar pe asa-numiții sciri i-a pierdut cu desăvârșire (acest neam barbar era foarte numeros înainte de a fi căzut într-o asemenea nenorocire).”
 
 
 
Bibliografie
Sozomenus, Kirchengeschichte, herausgegeben... von Joseph Bidez, eingeleitet, zum Druck besorgt and mit Registern versehen von Gunther Christian Hansen, Berlin 1960, (Die griechischen christlichen Schriftsteller der ersten Jahrhunderte).
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970 (XXXV. Sozomenos)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța 


Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:
Istoria Dobrogei - Bibliografie: Sozomenos (sec. V) - „Istoria bisericească” (Cărțile I, II, III, VI)