#sărbătoreşteDobrogea141 Geavit Musa şi-a înscris numele în Istoria Culturii şi Ştiinţei din România

Motto: „Cunoașterea este puntea care ne conectează cu toți cei care au trăit vreodată înaintea noastră. De la civilizație la civilizație și de la viață la viață, contribuim cu poveștile individuale care devin istoria noastră colectivă.
Indiferent cât de bine păstrăm informațiile despre trecut, cuvintele din aceste povestiri nu sunt decât «informații» până la momentul în care le dăm un înțeles. Modul în care aplicăm ceea ce știm despre trecutul nostru devine înțelepciunea prezentului”. (Gregg Braden)


Anul acesta, în cadrul celei de-a treia ediții „Ziua Dobrogei“, organizată de ZIUA de Constanța pe 23 noiembrie, cu tema „Dobrogea în documente diplomatice românești. 1878-1884”, vor fi conferite, post-mortem, distincția „Meritul Dobrogean“, însoțită de medalia „Dionisie Exiguul“, unui număr de cinci personalități care au marcat definitoriu devenirea provinciei dintre Dunăre și Mare:

• arheolog, cercetător, Petre Diaconu (6 octombrie 1924 - 3 aprilie 2007)
• colonel Marin Ionescu Dobrogianu (1866 - 1938) - militar și istoric
• fizician dobrogean, membru corespondent al Academiei Române - Musa Geavit (23 decembrie 1931 - 5 iulie 2010)
• prozator, poet, memorialist și critic literar - Pericle Martinescu (11 februarie 1911 - 24 decembrie 2005)
• publicistul Constantin Sarry (8 mai 1878 - 4 octombrie 1960) - director timp de patru decenii al ziarului „Dobrogea Jună”.

În cele ce urmează, puteți citi o evocare a personalității lui Geavit Musa, realizată de academicianul Petre T. Frangopol.


Personalitate de excepţie în galeria marilor fizicieni români din a doua jumătate a secolului XX şi început de secol XXI, Geavit Musa (născut la Constanţa, în 1931), are un parcurs dureros în etapele carierei sale, care caracterizează perioada neagră a comunismului din ţara noastră.


Dotat cu o inteligenţă nativă deosebită, care i-a imprimat o modestie şi blândeţe caracteristică, cu un spirit pragmatic dublat de o putere de muncă ieşită din comun ce l-au condus la realizări de fizică fundamentală şi mai ales aplicată mereu în premieră în România, ei bine, aceste simple caracteristici umane l-au făcut să supravieţuiască, acesta este cuvântul, teribilelor opresiuni cu care i-a fost confruntată cariera.


Competenţa sa profesională a fost apreciată atât de colegi, cât şi de profesorii săi, dar şi de mai marii regimului comunist care aveau nevoie de creierul lui Geavit.
S-a născut la Palazu Mare (astăzi cartier al Constanţei) într-o familie aristocrată a oraşului. Părinţii săi aveau ocupaţii ce i-au dat bătaie de cap până în decembrie 1989: Tatăl, secretar al Consulatului Turc din Constanţa, practic factotumul instituţiei, iar marna, casnică, era fiică de moşier.


Intră în urma unui concurs de admitere (1944), greu de câştigat, la Liceul (azi Colegiul Naţional) ,,Mircea cel Bătrân" din Constanţa. În timpul liceului a fost atras de matematică şi o conferinţă a profesorului Horia Hulubei susţinută la Constanţa despre energia atomică, a fost un eveniment care l-a determinat să se dedice fizicii.
Câştigă în clasa X-a, prima olimpiadă organizată după război, atât la matematică cât şi la fizică, faza pe oraş, ocupând locul 1, dar după faza pe judeţ, de asemenea câştigată, este exclus din lotul reprezentativ pentru faza finală de la Bucureşti pe motive de origine socială. Este primul examen de viaţă la care va fi supus ca o repetabilă povară, viitorul fizician Geavit Musa.


Absolvă Facultatea de Fizică şi Matematică (1951-1955) a Universităţii din Bucureşti, într-o serie de excepţie, cu foarte mulţi colegi deveniţi ulterior personalităţi de prim rang ale ştiinţei româneşti, cum nu s-a mai întâlnit până astăzi în istoria acestei facultăţi. La absolvire, această serie, în marea ei majoritate, a fost repartizată la Măgurele, cu acordul şefilor de laboratoare, în cadrul Institutului de Fizică Atomică (IFA) în plin proces de dezvoltare.


Geavit Musa optează pentru colectivul condus de George Comşa (şef de laborator, Adrian Gelberg), care se ocupa cu tehnologia vidului ultra înalt (10-10 torr), practic necunoscută în România. Măsurarea unor presiuni atât de reduse necesita realizarea efectivă a unei joje de vid şi măsurarea unor curenţi de 10-12 A. Realizarea vidului înalt necesita conceperea unei pompe adecvate şi stabilirea tehnologiei aferente. Astfel s-a născut pompa de vid Comşa-Musa (Rev. Scientif. Instr., 1957), citată şi în cartea lui Manfred von Ardenne (Tabellen zur Angewandte Physik pct 131, vol II, 1964, VEB Deutsche Verlag der Wissenschaften, Berlin). România a devenit a treia tară din lume care a realizat la aceea dată un vid de ordinul· l 0-10 torr.


Pentru setul de lucrări publicate, colectivul din care făcea parte - mai puţin Geavit - a primit Premiul Academiei Române. Abia după 10 ani (1967) i se va acorda şi lui, ca o reparaţie, Premiul Academiei „C. Miculescu" dar, pentru o nouă tematică, când i s-a evidenţiat originalitatea rezultatelor obţinute în studiul proceselor din diodele cu plasmă, publicate peste hotare.


Însă gustul amar al nedreptăţii nu îl va uita pentru multă vreme. La 1 aprilie 1957, lui Geavit Musa şi soţiei sale Marcela, colegă de an la Facultatea de Fizică, ambii salariaţi la IFA, li se aduce la cunoştinţă oficial că trebuie să îşi găsească un alt loc de muncă! Direcţia Institutului a găsit o formă, ca minim avantaj, să plece prin demisie cu post cu tot, motivaţia fiind „problemele" necorespunzătoare din dosarul lor de cadre. În aceeaşi situaţie au fost şi alţi colegi ai lor din IFA.


A primit invitaţia (acceptată) de a lucra în colectivul profesorului academician Th. V. Ionescu la Institutul de Fizică al Academiei Române. Activitatea abia începută la noul loc de muncă, a fost întreruptă de desfacerea contractului de muncă în 1958, cu aceeaşi motivaţie. Rămas pe drumuri şi cu un copil abia născut, primeşte, după numeroase demersuri, postul de bibliotecar la Observatorul Astronomic.


În 1960 reuşeşte să se angajeze ca inginer tehnolog la Intreprinderea Electrofar din Bucureşti. Experienţa câştigată în fabrică va reprezenta pentru el o experienţă de mare valoare pe care spiritul său practic va reuşi să o transforme într-un formidabil avantaj în soluţionarea unor probleme aplicative cu care se va confrunta într-un viitor apropiat. Pentru a păstra contactul cu fizica fundamentală, în perioada Electrofar, în timpul liber, lucrează cu profesorul Aretin Corciovei, şeful laboratorului de fizică teoretică la IFA, binecunoscut pentru exigenţa cu care își recruta colaboratorii. Publică împreună două lucrări (Acta Physica Polonica, 19, 647,1960 şi Revue de Physique, 7,193, 1962).


În 1963, începe o uşoară relaxare a politicii de cadre şi primeşte oferta de a se reîntoarce la Institutul de Fizică al Academiei, unde se angajează şi începe să lucreze în domeniul plasmei, sub directa conducere a profesorului academician Eugen Bădărău. Tema de lucru se referea la realizarea unor tuburi cu gaz activate cu Cesiu şi utilizabile ca tiratroane cu catod rece, devenite funcţionale după scurt timp de la abordarea cercetării.


Din 1965 abordează un domeniu ce se va dovedi de referinţă pentru cariera sa şi anume conversia directă a energiei termice în energie electrică cu ajutorul plasmei, singura formă de agregare a materiei fără limită de temperatură. Realizarea finală comporta cunoştinţe solide de fizica plasmei şi soluţionarea unor probleme dure de înaltă tehnologie, precum suduri etanşe ceramică - metal funcţionale în vapori de Cesiu la peste 300 de grade Celsius, acoperirea unor piese de Molibden cu straturi de Wolfram de ordinul micronului prin procedee CVD, realizarea unor structuri de electrozi cu distanţe interelectrodice de 0,3 mm capabile să lucreze la temperaturi de ordinul 1800 K şi. nu în ultimul rând, realizarea efectivă a generatorului termoionic funcţional. Un asemenea generator realizat de colectivul G. Musa, debita un curent de 150 A la o tensiune de ieşire de 0,5 V. Randamentul de conversie al unui convertizor termoionic realizat în ţară, s-a situat la valoarea de 12%, rezultat similar cu cel raportat de institute de cercetare de prestigiu din Vest.


Aspectele de fizică fundamentală ale cercetărilor menţionate mai sus (40 de lucrări) au fost publicate în reviste din ţară şi străinătate. În aceeaşi perioadă (anii 1965-1966, precum şi 1972), G. Musa a participat în cadrul grupului multidisciplinar coordonat de dr. Ion Ioviţ Popescu (în prezent academician) la studiul efectului optogalvanic cu precădere în vapori de Cesiu. Rezultatele publicate atestă prioritatea românească în descoperirea efectului optogalvanic utilizând tehnici de vârf precum spectroscopia cu laseri acordabili.


Teza de doctorat (1967) ,,Contribuţii la studiul proceselor fizice din diodele cu plasmă" a fost realizată sub îndrumarea profesorului academician Eugen Bădărău.
În 1969 este numit şef al laboratorului „Plasma de temperatură joasă" care, în 1989, va ajunge la 65 de persoane. Efectuează un stagiu (1972-1973) de un an la Universitatea Texas, Dallas, SUA, unde studiază comportarea spectrului de emisie optică a plasmei de post luminiscenţă la adiţionarea de etanol, care evidenţiază interacţia particulelor grele asupra spectrelor de emisie. Aceste rezultate vor fi reluate mai târziu în încercarea de a explica efectul M la care ne vom referi ulterior.


Perioada care urmează după stagiul din SUA, de peste 10 ani (până în anul 1989), este una ce i se impune de a efectua cu precădere, cercetări aplicative. Sarcini deosebit de grele revin laboratorului condus de G. Musa, laborator care făcea parte din Institutul Naţional pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei-INFLPR, din cadrul IFA. Cercetarea, pentru a se încheia, trebuia să treacă prin testele grele ale omologărilor şi atestării produselor sau fluxurilor tehnologice. Astfel sunt realizate în premieră pentru România (în cadrul laboratorului sau în cooperare şi cu alte colective de pe Platforma de Fizică a IFA Măgurele), tuburi autoluminiscente cu tritiu, tuburi stabilovolt, tuburi detectoare de flacără, lămpi de semnalizare, tuburi stroboscop cu caracteristici speciale etc. sau tehnologii precum sinterizarea în plasmă a pulberilor ultrafine de TiO2, sintetizarea acetilenei din cărbune în jet de plasmă.


De subliniat că în toate prezentările oficiale ale activităţilor Platformei de Fizică IFA, exponatele reprezentând activitatea de cercetare aplicată a laboratorului condus de G. Musa, care livra produse în mod curent beneficiarilor din ţară, ocupa un loc de frunte. Una din temele cele mai laborioase a fost cea a display-urilor cu plasmă, altfel spus, panourilor cu plasmă pentru televizoarele color extraplate, concretizată în realizarea unei staţii pilot care a livrat Întreprinderii de Cinescoape Bucureşti şi Ministerul Apărării Naţionale, peste 1000 de bucăţi de afişaje.
Simpla enumerare a tehnologiilor, componentelor și echipamentelor (practic toate realizate în ţară) ar umple pagini întregi. Ne oprim aici.


După 1989, se reîntoarce la cercetarea fundamentală, abordând împreună cu colaboratorii săi, teme a căror realizare este recunoscută şi internaţional - ca fiind abordate în literatura de specialitate pentru prima dată în România - de exemplu, arcul termoionic în vid şi descoperirea efectului M(usa). Acest efect apare când gazului cu care se umple un tub de descărcare, i se adaogă un alt gaz electronegativ, în procent mai mare, spectrul de emisie în mod surprinzător se reduce practic la o singură linie.


A publicat 331 de articole, majoritatea în revistele de fizică din ţară, în numeroase volume de Proceedings-uri ale majorităţii Conferinţelor Internaţionale de Plasmă (peste 30!) dar şi 50 de lucrări, cu peste 200 de citări, în foarte multe reviste first hand, de reputaţie internaţională, recenzate de ISI.


Numărul brevetelor aprobate de OSIM este de 27, la care trebuie adăogate 18 produse omologate şi elaborarea a peste 20 de tehnologii specifice. A avut acorduri de cooperare cu laboratoare din Franţa, Germania (Dr. H Ehrich, Universitatea Essen, prof. K. Niemax, Universitatea Dortmund), Japonia, SUA.
A fost beneficiarul unei burse Humboldt dozentenstipendium (1969) şi alta în Japonia de un an (1988). Pentru amândouă nu primeşte viza de ieşire din ţară. Organele abilitate îi spun că o persoană din institut i-a dat referat negativ (a aflat ulterior cine era persoana care nu a văzut niciodată cu ochi buni performanţele lui Geavit Musa, ce nu avea voie să îl depăşească profesional...). După 1989 prof. Musa va efectua, vizite de lucru şi stagii de cercetare în numeroase laboratoare din ţările occidentale. Recunoscut pe plan mondial ca o autoritate în domeniul Plasmei, organizează în calitate de Chairman al Comitetului de organizare, două mari Conferinţe de Plasmă, care au loc pentru prima dată în România şi se bucură de o participare selectă: ICPIG - International Conference an Phenomena in Ionized Gases (1969, Bucureşti, cu 850 de participanţi din 26 de ţări) şi ESCAMPIG (European Sectional Conference an Atomic and Molecular Processes (2004, Constanţa, cu 150 de participanţi din 21 de ţări).


Creator recunoscut de şcoală, este implicat activ în promovarea fizicii plasmei în ţară şi ca Preşedinte al secţiei de Plasmă din cadrul Societăţii Române de Fizică, participând direct la organizarea a patru conferinţe naţionale de fizică a plasmei şi a unei şcoli de vară de fizica plasmei.


A fost Director General al Institutului de fizică atomică IFA (1997 -1998) şi membru al Colegiului Consultativ al Ministerului Cercetării şi Tehnologiei (1991 - 1995). A fost Profesor la Universitatea „Ovidius" din Constanţa, unde a predat Capitole speciale de fizica plasmei, Tehnologii cu plasmă, Fizica plasmei şi Laseri. La Măgurele a fost cercetător ştiinţific principal gradul 1, în cadrul Institutului Naţional pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei. La Universitatea Osmangazi din Eskişehir, unul din marile oraşe ale Turciei, a fost de asemenea profesor şi a organizat laboratoare performante de cercetare în fizică, supervizând lucrări de diplomă şi masterat ca şi seminarii de specialitate. A fost ales membru corespondent al Academiei Române, la secţia de Ştiinţe Fizice, în anul 2008.


Profesorul Geavit Musa, cu bunicii în lagăre de muncă silnică, cu tatăl în temniţe politice, urmărit continuu de securitate, hotărăşte de fiecare dată din numeroasele sale deplasări în străinătate, să refuze oportunităţile din lumea liberă şi se întoarce la nedreptăţile şi hărţuielile din România comunistă, conştient fiind că sacrificiul său personal va adăposti restul rudelor de la persecuţii adiţionale.


Academicianul profesor doctor Geavit Musa, înzestrat cu o putere de muncă ieşită din comun, şi-a clădit cu migală şi perseverenţă o carieră profesională de largă recunoaştere internaţională, care nu s-a încovoiat de trecerea anilor, dar nici de adversitatea regimului comunist şi, nu în ultimul rând, al unor colegi. El şi-a înscris numele în Istoria Culturii şi Ştiinţei din România.

 

Despre Petre T. Frangopol

Petre Frangopol s-a născut pe 26 mai 1933, la Constanța, și este membru de onoare al Academiei Române - Secția de științe chimice, din anul 2012.
Este autor a peste 200 de lucrări științifice, din care 97 articole ISI, apărute în țară și în marile periodice ale lumii, având peste 513 de citări ISI. Domeniile sale de activitate sunt radioizotopii și compușii organici marcați, scintilatori organici, radicali liberi organici stabili. A contribuit la stimularea dezvoltării chimiei biofizice și a biofizicii în România, datorită programului de cercetare pe care l-a inițiat și coordonat: modificarea structurii și funcției biomembranelor sub acțiunea unor anestezice locale (procaina, lidocaina, tetracaina).
În ultimii ani s-a ocupat susținut de politica științei, pentru ridicarea învățământului și cercetării din România la nivelul celui existent pe plan internațional, publicând: „Mediocritate și Excelență - o radiografie a științei și a învățământului din România” (șapte volume); „Elite ale Cercetătorilor din România, matematică - fizică - chimie”, „Istoria chimiei românești”.
Este membru al Societăților de Chimie din România și Germania, membru în colegiile editoriale ale revistelor internaționale Scientometrics și Jourmal of Radioanalytical and Nuclear Chemistry.
În vara anului 2019, în cadrul unui eveniment inițiat de ziarul ZIUA de Constanța, academicianului Petre Frangopol i s-a acordat titlul de Cetățean de onoare al munipiului Constanța.


Sursa foto: Fotografia a fost pusă la dispoziția redacției de familia profesorului Geavit Musa

Citește și:

ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul „Ziua Dobrogei“, la a treia ediţie, cu o temă în premieră - „Dobrogea în documente diplomatice româneşti. 1878-1884“

#sărbătoreșteDobrogea141 Dr. Musa Geavit - profesor şi părinte, coordonator şi coleg, un fizician emerit şi un mare cercetător (galerie foto)

#sărbătoreşteDobrogea141 Geavit Musa - fizician de excepţie, model de profesionalism şi onestitate