#citeșteDobrogea Istoria Dobrogei – Bibliografie. Heraclid (sec. IV î. H.)

Biografie

 
Conform editorului Gh. Ștefan, grecul Heraclid  s-a născut în polis-ul  Heracleea Pontică (azi pe litoralul turc al Mării Negre).
El a fost elev al marilor filozofi greci Platon (427 î. H. – 347 î. H.) și Aristotel  (384 î. H. – 322 î. H.), care au activat la Atena, unul din marile centre ale lumii grecești antice.
Ca astronom, Heraclid s-a remarcat susținând teoria heliocentrică, conform căreia corpurile cerești cunoscute se învârteau în jurul Soarelui. Această idee contrazicea teoria aristotelică a Pâmântului fix în jurul căruia se învârteau celelalte corpuri cerești, concepție ce va domina astronomia până în Renaștere.
Opera sa filosofică s-a pierdut, dar numele său este atribuit unei colecții de extrase din „Constituția Atenienilor” a maestrului său Aristotel.
 
Conform Enciclopediei Britanice, Heraclid a trăit în perioada circa 390 î. H. – după 322 î. H., decedând la Atena.
El a fost un discipol important al lui Platon, din moment ce maestrul și-a lăsat temporar Academia sub conducerea lui Heraclid.
Ca astronom, grecul a susținut ideea de avangardă a rotației Pământului în jurul axei sale și a planetelor Mercur și Venus în jurul Soarelui.
De asemenea, el a fost un adept al concepției de pionierat a atomismului, teorie conform căreia universul era compus din particule indivizibile.
Heraclid a studiat transele, viziunile cosmologice, profețiile, prevestirile și cataclismele, propunându-și să dovedească existența zeilor, răzbunarea divină și reîncarnarea, dar din lucrările sale s-au păstrat doar câteva fragmente de critică literară și muzicologie. Prin preocupările sale, el a exemplificat dimensiunea religioasă a platonismului și a anticipat curentul neoplatonic din sec. III d. H. (Enciclopedia Britanică)
 

 
În fragmentul XXVIII, Heraclid descrie dimensiunea poligamică a familiei din lumea tracă: „Fiecare se căsătorește cu trei și patru femei. Sunt unii care au și treizeci de soții. Ei le folosesc ca pe niște sclave. Au legături [trupești] cu numeroase [femei] și se unesc cu ele pe rând. [Femeia] Spală și servește [pe bărbatul cu care a trăit]. Cele mai multe, după împreunare, se culcă pe pământ. Dacă vreuna dintre femei este nemulțumită, părinții își pot lua înapoi fata, după ce restituie ce au primit pentru ea. Căci oamenii își mărită fetele în schimbul unui preț. La moartea bărbatului, femeile sunt moștenite, întocmai ca și celelalte lucruri.” (ed. Rose 1870)
 


Despre personalitatea femeilor trace a scris și contemporanul său grec Clearh din Soloi (azi în sud-estul Turciei).
 
Tracii și grecii, menționați în izvoarele scrise grecești din epoca fierului, făceau parte din familia de popoare indoeuropene
și se individualizaseră în epoca bronzului (mil. II î. H.).
 
Bibliografie cronologică
Aristotelis Fragmentis, edidit W. Rose, Teubner, Leipzig, 1870
GHEORGHE ȘTEFAN (redactor responsabil) /INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE AL ACADEMIEI RPR, Izvoare privind istoria României, vol. I, Ed. Academiei R. P.R., București, 1964. (XXX. Heraclid)
Erik Gregersen, Heracleides Ponticus, „Encylicopaedia Britannica”,
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Ceramică epoca bronzului Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța
 

Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citeşte şi:

#citeșteDobrogea: Istoria Dobrogei – Bibliografie - Teofrast (372 î. H. –287 î. H.) – „Viața plantelor”, „Cauzele plantelor”