#DobrogeaDigitală - „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Când vom sta pe un picior solid pe tărîmul cultural cât şi pe cel economic, atunci vom fi fericiţi”

Biblioteca Universală „Ovidiu” apărea în provincia transdunăreană, la două decenii după revenirea sa sub administrație românească, iar evenimentul avea loc în contextul unei mobilizări generale a intelectualilor dobrogeni pentru racordarea provinciei la cultura națională. 

„S'a inaugurat pentru prima oră în Dobrogea o Bibliotecă publică şi s'a serbat patronul instituţiunei culturale Ovidiu. 

Într'un număr viitor vom schiţa istoricul acestei instituţiuni însemnate pentru cultura Dobrogeană, mulţumindu-ne de o cam dată să zugrăvim o pagină asupra dilei inaugurărei bibliotecei. 

Ori-ce inaugurarea are ca scop final consfinţirea unei opere ori afirmarea existenţei unei fondaţiuni. Inaugurarea unei biblioteci sau deschiderea unei şcoli care priveşte viitorimea, mai însemnată de cât inaugurarea unei statui referitoare la trecut, merită atenţiunea ori-cărui om. Tinerimea română, conştientă de rolul ei pe tărîmul cultural, n'a cruţat nimic pentru ca serbarea de care ne ocupăm să fie semnalul primului pas făcut spre progres, în Dobrogea. La timp, a îngrijit ca invitaţii numeroase să ajungă la destinaţie. 

Conform programuluI stabilit numeroşii membrii adunaţi la localul cercului la ora 10 a.m. pornesc la Catedrală, având în fruntea lor musica RegimentuluI 34 Constanţa, oferită gratuit pentru ziua aceia de dl. General Jaque Lahovari. 

După terminarea serviciului divin, membrii cercului urmaţi de toată lumea din biserică, se opresc în dreptul statuei lui Ovidiu; împrejurul statuei, aproape tot spaţiul pieţei Independenţei e înţesat de lume. Pe balconul hoteluluI Bristol se vede pregătit un aparat fotografic să eterniseze acest moment solemn. Muzica întonează un imn. Doi membri isbutesc să se sue pe soclul statuei şi să încunune pe poet. 

D-nul P. Vulcan, preşedintele Cercului Ovidiu, în mijlocul unei tăceri sfinte, cu timbrul vocei sale puternic, pronunţă o cuvîntare adînc simţită asupra vieţei, operilor şi exiluluI poetului.

Făcând o comparaţie între Dobrogea antică şi cea modernă, publicul îşi manifestă bucuria prin aplause prelungite. 

Cuvântarea aceasta presintând un interes deosebit pentru ori-ce român, cu deosebire pentru dobrogeni, o publicăm în corpul revistei noastre. 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

După d-nul Vulcan urmează d-nul N. H. Ciurcu, un membru al Cercului, cu o vervă, care electrisează pe toţi ce'I ascultă.

În prejma statuei se vinde efigia lui Ovidiu în amintirea acestei zile în beneficiul bibliotecei. De aci lumea acesta se îndreptează la localul Cercului, unde d-l Vulcan ţine o cuvântare de deschidere arătând greutăţile învinse cu privire la fondarea unei asemenea instituţiuni în Dobrogea. D-sa subliniază frasa: când toţi cetăţenii se vor pătrunde de însemnătatea ideiei pentru concretisarea căreia luptă cercul literar Ovidiu, apoi vom ajunge să avem şi noi în Dobrogea o fondaţie culturală naţională, după noua fondaţiei Carol I din Capitală, şi când vom sta pe un picior solid pe terîmul cultural cât şi pe cel economic, atunci vom fi fericiţi în adeveratul sens al cuventului.

Mai cuvintează d-nul Ciorapciu, spunând că roadele muncei noastre până în present, este biblioteca. 

Din partea cetăţenilor, veniţi la sediul Cercului, vorbeşte d-nul Berberianu, farmacist, şi d-l MalcocI-Petrescu, advocat, amândoui încurajând şi îndemnând tinerimea la luptă pentru cultura DobrogeI. S'a servit bere şi s'a toastat pentru Rege şi ţară.”