Istoria Dobrogei - Bibliografie Ioan (sec. VI) - „Cronică”

Ioan din Antiohia (Antakya/sud-estul Turciei asiatice) a trăit în secolul VI. El a redactat o „Cronică” romană în 18 cărți până la anul 527, folosind ca surselucrările lui Dio Cassius, Eutropius, Herodianus, Priscus și alții. Ioan a analizat evenimentele descriseîn funcție de favorabilitatea acestora pentru patriei sa Antiohia și a scris în limbaj popular. (ed. H. Mihăescu & Gh. Ștefan)
 
În paragrafele 150 și 151 sunt menționate evenimente din timpul domniei împăratului Gallus (251-253): invazia goților la sudul Dunării de Jos și proiectul expediției împotriva goților a uzurpatorului Aemilianus:
 
„150. Sub Gallusși Volusianus, guvernatorul Moesiei [Superior] numit Aemilianus a uneltit o răscoală [253 – nota editorilor români] sub cuvânt că domnia i se cuvenea lui din strămoși și aducea învinuiri grele senatului roman. (...). Aemilianus a pus mâna pe stăpânire și s-a gândit să porneascăîmpotriva țării scițilorși să ajungă până la Roma, dar după patru luni de domnie despotică a fost nimicit și a dispărut din rândurile oamenilor.” [Extras din Trădări viclene, p. 57]
 


„151. [In timpul domniei lui Gallus] Sciții au trecut Dunărea [252 – n. e. r.] și au cucerit cinci sute de orașe.”[Extras Salm., p. 397]
 
„171. Constantin cel Mare a trimis [315 – n. e. r.] pietre prețioase triburilor de dincolo deDunăre cu următoarea inscripție: „Dar pentru cel mai viteaz". Aceste daruri au fost pentru ei prilej de pieire.” [Exc. Salm., p. 398].
 
În literatura greco-romană a Antichității Târzii, barbarii nord-dunăreni, în acest caz goții, erau denumiți generic „sciți”, în amintirea predecesorilor din ramura iraniană a familiei de popoare indo-europene. 
 
 

„214 e. (1). Tot pe atunci [514 - n. e. r.] Tracia a fost răvășită de către Vitalianus, un omuleț scund, bâlbâit și pârlit la vârfurile pleoapelor, feciorul lui Patriciolus, originar din Zaldapa, un mic orășel din Moesia inferioară. Acesta a dat mulțimea de partea hunilor, având înclinări spre fapte nesocotite și a fost denunțat împăratului, care i-a luat banii publici destinați întreținerii așa zișilor federați (foederati) [aliaţi]. Dar el și-a înfiripat unități militare cu oamenii care umpleau Sciția și Tracia: aceștia erau nemulțumiți de ai lor și sufereau pentru faptul că conducerea o avea Hypatius. Pe aceștia i-a convins ușor, deoarece era cel dintâi comandant peste niște nelegiuiți înnebuniți de îndrăzneală. Vitalianus a ucis pe adjuncții comandantului, anume Constantinus Lidianul și Celearinus, 1-a omorât pe Maxentius, fiul numitului Dux, însărcinat cu conducerea moesilorși 1-a băgat la închisoare pe Carinus, care se înțelesese cu comandantul și era iubit în toate (...) După ce i-a ademenit pe toți prin mijloace de acest fel să-șiîntoarcă privirile spre dânsul, a strâns aproape 50 000 de războinici și țărani și a dat de știre că se îndreaptă spre Constantinopol (....) 10. Vitalianus a împlinit numărul de baniși de lucruri prețioase pe care le-a făgăduit hunilor, a trimis vorbă el le dăînapoi prizonierii și i-a răscumparat pe Alathar, Eusigniusși pe mulți alții. Iar pe Hypatius 1-a întâmpinat cu toată grija cuvenităși 1-a cinstit ca pe o marfă de mare preț. Apoi s-au luat toate măsurile printre sciți [locuitori ai provinciei Scythia Minor]și moesi [locuitori ai provinciei Moesia Secunda], în cetăți și în orașe; toți îi știau de fricăși i se închinau ca unui împărat.” (Extras din „Trădări viclene”, fg. 214).


 
Împăratul păgân reformator Dioclețian (284-305) reorganizase statul roman, reîmpărțind imperiul administrativ în 4 prefecturi, 12 dioceze și 101 provincii, din dioceza Tracia făcând parte și provinciile Scythia Minor și Moesia Secunda, rezultate din divizarea vechii provincii Moesia Superior.
 
„217. Făcându-și socoteala că trebuie să cheltuiască atâtea mii, Iustinian a găsit mai nimerit să-i învrăjbească pe șefii barbarilor cu câteva daruri neînsemnate și să-i ridice pe unii împotriva celorlalți, spre a nu mai face atâtea cheltuieli cu armata, chinuindu-se s-o trimită la dânșii, ci să-și pricinuiască eiînșiși pieirea. De aceea a trimis vorbă hunilor de dincolo de Istru și a scris unuia din șefi în felul acesta: „Trimit daruri celui mai puternic dintre voi și cred că tu ești cel mai puternic, de aceea îți scriu ție, căci un altul ar căuta să-și câștige această cinste cu forța, spre a se spune despre dânsul că este cel mai puternic. Așadar grăbește-te să-i întreci pe toți, ia -ți înapoi ceea ce ți-a fost luat de altul și răzbună-te pe el așa cum se cuvine. Dacă nu faci așa, dai dovadă că el e mai tare și noi ne îndreptăm privirile spre dânsul, iar tu vei fi lipsit de asemenea daruri". Auzind aceste cuvinte, hunul a pornit la luptăîmpotriva tovarășilor de același neam cu dânsul.Și astfel triburile acestea s-au războit multă vreme între ele și s-au nimicit unele pe altele.” [Codex Vatican].
 
Editorii români notează că împotriva cutrigurilorIustinian I cel Mare(527-5650 i-a instigat pe utrigurii de sub conducerea lui Sandilih, ceea ce a dus până la urmă la distrugerea ambelor ramuri hunice.

 
„218. Sub Împăratul Iustinian, Zabergan a trecut Istrulîmpreună cu 7 000 de huni și a ajuns repede până aproape de capitala imperiului [Constantinopol], pustiind ținuturile străbătute, deoarece n-a întâlnit în drum nici o armata de pază. Înainte de dânsul oștirea împăraților avea până la 645 000 de bărbați luptători, dar Iustinian n-a trecut de 150 000, încât abia mai putea face față amenințărilor ivite în țara lazilor, în Armenia, în Libia.în părțile stăpânite de goți și în Italia.” [Cod. Vatican].
 
Editorii români notează că în martie 559 hanul cutrigurilor a ajuns la porțile Constantinopolului, ocazie cu care Dobrogea și Peninsula Balcanică au avut de suferit.
 
 
 
 
Bibliografie
C. Muller, FHG, IV, p. 535-622 i V, pt. 1, p. 27-38
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970(XLVII. Ioan din Antiohia)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța 


Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 
Citește și: