Istoria Dobrogei - Bibliografie Theodoretos (sec. V) - „Istoria bisericească”, „Terapeutice”

• Theodoretos s-a născut în Antiohia (Antakya/sud-estul Turciei asiatice) la 393 și a studiat în mănăstirile locale. Probabil că a fost discipolul lui Teodor de Mopsuestia și colegul lui Nestorios și al lui Ioan din Antiohia. În 423 a fost numit episcop de Cyros (Siria romană). Adversar al lui Ciril din Alexandria și acuzat de erezia nestoriană, el a fost persecutat de ereticii monofiziti, demis în 449 și exilat. Al Patrulea Conciliu Ecumenic al Bisericii Creștine, desfășurat la Calcedon (Kadikoy/nord-vestul Turciei asiatice) în 451, 1-a repus în demnitatea ecleziastică, el decedând la 466. Apologet, polemist, exeget și istoric, Theodoretos a scris o vastă operă, între care o „Istorie bisericească” și lucrarea medicală „Terapeutice” (Graecarum affectionum curatio), în 12 cărți. (ed. H. Mihăescu și Gh. Ștefan)

„Istoria bisericească”

 
Cartea II
„8, 1. Sfântul sinod [al Bisericii Creștine din Imperiul Roman], întrunit cu voia lui Dumnezeu în Sardica [Sofia, 343], din Roma, Spanii [provinciile din Spania], Gallii [provinciile din Galia/Franța], Italia, Campania [sudul Italiei], Calabria [sudul Italiei], Africa, Sardinia, Pannonia [Ungaria la vest de Dunăre], Mysia, Dacia [provincie înființată de împăratul Aurelian la sud de Dunăre], Dardania [Serbia], cealaltă Dacie [altă provincie înființată de Aurelian la sud de Dunăre], Macedonia, Tesalia [Grecia centrală], Ahaia [Grecia], Epir [Albania-Grecia], Tracia , Rodope [sudul Bulgariei], Asia...”
 
 

Cartea III
În capitolul 7, „5. În Dorostolum (oraș însemnat al Traciei) atletul victorios Aemilianus a fost dat pradă focului unui rug de către Capitolinus, conducătorul întregii Tracii.”
Editorii români notează că Aemilianus fusese de fapt un soldat creștin care distrusese statuile și altarele păgâne în anul 362.
 
 
Cartea IV
 
În capitolul 12, este menționat invazia goților în provinciile romane sud-dunărene la începutul domniei împăratului Valens (364-378): „1... Căci Valens, luând domnia, la început se deosebea prin respectarea dogmelor apostolice. Când goții trecură Istrul  și prădară Tracia, hotărî să adune o armată și o pornească în expediție împotriva lor.”
 
În Capitolul 14 și 15 este menționată prezența la Dunărea de Jos a unui anume Eusebius:
„14, 7. Iar (Eusebius).... plecă spre Istros. (...)
15, 11. Iar dumnezeiescul Eusebius ședea la Istros, în vreme ce goții jefuiau Tracia și asediau orașele, cum arată scrierile lui.”
 
În capitolul 35, este prezentat disputa religioasă dintre Bretanion, episcopul Sciției, și împăratul Valens: „1. Dar și Bretanion, care strălucea prin tot felul de virtuți și care conducea ca episcop orașele întregii Sciții , și-a înflăcărat inima de zel și a combătut stricarea învățăturilor și nelegiuirilor lui Valens împotriva sfinților, și striga cu prea dumnezeiescul David: Grăiam întru mărturiile tale înaintea împăraților și nu mă rușinam" (Psalm. 118, 46) [Vechiul Testament].”
 


În capitolul 37, este amintită coruperea goților de către erezia susținută de Valens:
„1. ... Pe vremea când, după ce trecuseră Istrul, încheiaseră un tratat de pace cu Valens, Eudoxius cel cu faima rea, care era de față, propuse împăratului să convingă pe goți de a se întovărăși cu el. Căci primind de mult razele cunoașterii lui Dumnezeu, ei se hrăneau cu învățăturile apostolice.
2. „În adevăr, zise el, comunitatea de gândire va face pacea mai solidă”. Lăudând această părere, Valens propuse conducătorilor acelora să consimtă la adoptarea dogmelor. Aceștia însă spuseră că nu vor putea suporta să lepede învățătura străbună.
3. În vremea aceea episcopul lor era Ulfilas, în care aveau multa încredere și ale cărui vorbe le socoteau legi nestrămutate. Vrăjindu-1 cu vorbe și momindu-1 cu bani, Eudoxius îl făcu să convingă pe barbari de a îmbrățișa comunitatea împăratului.”
Editorii români notează că „comunitatea împăratului” era reprezentată de erezia episcopului Arie (condamnată de Primul Conciliu Ecumenic al Bisericii Creștine, desfășurat la Niceea, în 325).
 
 

Cartea V
 
În capitolul 5, este evocată victoria împotriva goților obținută de generalul Teodosius, viitorul împărat Teodosius I cel Mare (378-395), ultimul monarh al întregului Imperiu Roman:
„2. ... Iar Theodosius, întărit prin încrederea acordată, porni cu hotărâre. Mergând în Tracia și văzând pe dușmani înaintând împotrivă, rândui armata ca pentru luptă. După ce începu hărțuiala, aceia, neputând suporta atacul, părăsiră rândurile.
3. Când începu fuga, unii fugeau, iar ceilalți îi urmăreau din răsputeri. Fu un mare măcel de barbari; căci erau omorâți nu numai de romani, ci și de loviturile pe care și le pricinuiau unii altora în învălmășeală.
4. Și astfel, după ce fură uciși cei mai mulți și numai puțini putură să scape trecând Istrul, viteazul general, împărți prin orașele din apropiere armata pe care o avea, iar el plecă și sosi îndată la împăratul Gratianus, devenind vestitor al propriilor sale trofee.”
 
În capitolul 31, este amintită o misiune de convertire a hunilor nord-dunăreni:
„„. Aflând că unii dintre sciții nomazi care își așezaseră sălășurile lângă Istru erau însetați de mântuire, dar nu aveau pe nimeni care să le ofere izvorul, căută oameni zeloși întru munca apostolică și îi puse mai mari peste aceia.
2. Eu am citit și scrisori scrise de acesta (loan Hrisostom [Gură de Aur]) lui Leontios, episcopul Ancyrei [Ankara/Turcia asiatică], prin care a arătat convertirea sciților și a cerut să trimită oameni potriviți pentru călăuzirea acestora.”
Editorii români notează că prin „sciți nomazi” romanii din epocă îi înțelegeau pe huni, cărora în anul 369 le-au fost trimiși misionari pentru a-i converti la creștinism.
 


În capitolul 32, este menționat conflictul dintre Ioan Gură de Aur și Gainas:
„6... Dar ai, zise el (Ioan Hrisostom), răsplătiri mai mari decât strădaniile tale; căci ești general și ai fost cinstit cu haina de consul; trebuie să te gândești ce erai odinioară și ce ai ajuns acum, care era sărăcia dinainte și care este belșugul prezent, ce fel de haine avuseseși înainte de a trece Istrul și ce fel de veșminte ai îmbrăcat acum...”
8. Spunând aceste vorbe, învățătorul lumii (Ioan Hrisostom) astupă gura lui Gainas și îl sili să tacă. După ce trecu însă un timp, acela arătă pe față tirania la care se dedase mai demult și, adunând armata în Tracia, începu să jefuiască și să pustiască cele mai multe locuri.”
Editorii români notează că Gainas a fost un general roman de origine gotică care ulterior a fost nevoit să se refugieze la nord de Istru, unde a fost ucis de huni.
 
În capitolul 37, este descrisă distrugerea miraculoasă a unei expediții barbare împotriva Constantinopolului/Noua Romă:
„4. Când Roilas, conducătorul sciților nomazi, a trecut Istrul cu o armată foarte numeroasă și pustia și jefuia Tracia, amenință că va asedia și orașul împărătesc [Constantinopol], că îl va cuceri pe dată și-1 va ruina, Dumnezeu, aruncând din cer fulgere și trăsnete, 1-a prăpădit și pe el și a nimicit toată armata.”
 
 

„Terapeutice”
 
În Cartea 1, sunt amintiți ca filozofi Zamolxis, fondatorul legendar al religiei traco-geților, și  și scitul Anaharsis: „25... Pe Zamolxis tracul și pe Anaharsis scitul admirați pentru înțelepciune.... ”
 
În Cartea II, este menționat modul în care tracii își imaginau zeii în comparație cu etiopienei: „73... Spuse că etiopienii descriau pe zeii lor negri așa cum sunt si ei din fire; tracii însă îi reprezintă și măslinii și cu nasul cârn, roșcați... ”
Editorii români notează în acest sens un pasaj din Clemens din Alexandria (VIII, 4)
 
În Cartea IX, este evocată renunțarea de către sciți a obiceiurilor barbare la înmormântare: „36... Nici hyrcanii, nici caspii nu mai hrănesc câinii cu trupurile celor morți, nici sciții nu mai îngroapă împreună cu răposații pe care îi iubeau aceia.”
Editorii români notează în acest sens un pasaj din Herodot (IV, 71)
 
 
Bibliografie
Theodoret, Kirchengeschichte, herausgegeben von Leon Parmentier. Zweite Auflage, bearbeitet... von Felix Scheidweiler. Berlin, 1954;
Theodoret de Cyr, Therapeutique des maladies helleniques, texte et traduction par P. Canivet, Paris 1958, vol. I-II (Sources chritiennes, 58)
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970  (XXXVI. Theodoretos din Cyros)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța 


Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Bibliografie Sozomenos (sec. V) - „Istoria bisericească” (Cărțile VII, VIII, IX)