Istoria Dobrogei - Populație - Personalități Filip II și Ateas

La mijlocul sec. IV î. H., sciţii din nordul Mării Negreau fost împinși spre sud de către sarmați, frații lor indoeuropeni dinspre est. Ca urmare, sciții în frunte cuAteas intră în conflict cu localniciiconduşi de un„rex Histrianorum” șiAteaseste nevoit să ceară ajutor regelui macedonean Filip al II (359-336 î. H.), care inițiase o politică de expansiune în Peninsula Balcanică. Dar,chiar înaintea declanşării luptelor,„regele histrienilor” moare și Filip II speculează situația geopolitică pentru a fixahotarul de nord al regatului pe linia Dunării de Jos. În războiul declanșat în 339 î.H., macedoneni ies învingători, iar Ateas este ucis. În acest context militar, macedonenii supun și regatul tracilorodrisidin estul Peninsulei Balcanice șicoloniilegreceştide pe litoralul vest-pontic. (A. Rădulescu & I. Bituleanu, 1998).
 


În scrierea „Împotriva lui Ctesiphon”, grecul Eschine(sec. IV î. H.), contemporan cu evenimentele,menționează expediția lui Filip II împotriva sciților: „III, 29. Ceilalți amficționi se adunară  la Termopile; (...). (...) Adunându-se, votară să se trimită  o armată împotriva locuitorilor Amphissei și îl aleseseră ca strateg pe Cottyphos din Farsalia, care prezida votul, în vremea în care Filip nu era în Macedonia și nu se afla nici măcar în Grecia, ci plecase la sciții ce locuiesc atât de departe.”
Apoi, în „Istorii”,  grecul Polibiu (sec. II î. H.) indică Dunărea ca limită nordică a expansiunii regatului Macedoniei situat în centrul Peninsulei Balcanice: „I, 2, 4. Macedonenii și-au întins stăpânirea în Europa de la Marea Adriatică până la fluviul Istru.”
De asemenea, grecul Strabon (sec. I î. H. – sec. I d. H.)aminteșteîn „Geografia” conflictul scito-macedonean:„VII, 3, 18 ... Ateas, care a luptat împotriva lui Filip, fiul lui Amyntas, se pare că a domnit peste cei mai mulți barbari de prin locurile acelea.”
Grecul Plutarh (sec. I-II)în lucrarea„Sentințe ale regilor și comandanților de oști”, în capitolul„Ateas”,  menționează conflictul dintre acesta și Filip II: „1.Ateas i-a scris lui Filip: sciți, care pot să lupte cu foamea și cu setea.>
2. Pe solii lui Filip [Ateas] i-a întrebat, când își țesăla calul, dacă Filip face și el așa ceva. Luând prizonier pe Ismenias, cel mai bun flautist, i-a poruncit să cânte din flaut. Ceilalți îl admirau, dar el se jura că ascultă cu cea mai mare plăcere cum nechează calul.”
 
Romanul Trogus Pompeius (sec. I)în „Istoria lui Filip” (IX,2), relatează victoria lui Filip II împotriva luiAteas: „1.În acea vreme era rege al sciţilorAtheas, care, deoarece era la strâmtoare în războiul cu istrienii, a cerut ajutor lui Filip prin mijlocirea locuitorilor din Apollonia[azi Sozopol, Bulgaria – notă G. Ș.], promiţând ca îl va lăsa moştenitor al tronului, dar între timp, regele istrienilor a murit şi asta i-a dezlegat pe sciţişi de frica războiului şi de nevoia de ajutor. (…) 3. şi astfel Atheas a poruncit macedonenilor pe care i-a trimis înapoi, să-i spună din nou lui Filip că nici el nu i-a cerut ajutor, nici nu i-au propus să îl lase moştenitor (...) căci are un fiu sănătos. 10. Filip, făcut de râs cu asemenea vorbe, a desfăcut asediul Byzantionului, a pornit la războaie cu sciţii […] Deşisciţiierau mai numeroşişi mai tari, Filip i-a învins prin şiretenie. 15. Au fost capturați 20.000 de copii și femei și un număr de vite; aur și argint însă deloc. Pentru prima oară Filip s-a încredințat că sciții au spus adevărul când au afirmat că sunt săraci. 16. Au fost trimise în Macedonia douăzeci de mii de iepe de prăsilă. ” 
Istoricul Gh. Ștefan (1899-1980) notează că Filip II cucerise Tracia și tindea să-și fixeze granița nordică pe Dunăre, pe care însă sciții încercau să o  traverseze spre sud. Ștefan consideră că istrienii (locuitorii de la Istru) erau geți, citând în acest sens clasicul studiu Getica (1926) al arheologului Vasile Pârvan (1882-1927).
 


Puterea militară a luiAteasmai este menționată în trei izvoare din sec. I-III.
Romanul Frontinus (sec. I)în „Stratagemele”evocă un conflict între Ateas și tribalii de la sud de Dunăre: „II, 4, 20. Luptând împotriva unei armate mai numeroase a tribalilor, Atheas, regele sciților, a poruncit femeilor, copiilor și întregii mulțimi neluptătoare să mâne turme de măgari și de boi spre ariergarda dușmanilor și să țină în mâini ridicate în sus. Apoi a răspândit zvonul că îi sosesc ajutoare de la sciții din interiorul țării. Prin acest zvon stăruitor, i-a îndepărtat pe dușmani.”
Lucian (sec. II), în „Oameni cu viața lungă” îl amintește pe Ateasprintre războinicii longevivi: „10. (...) Cum afirmă Demetrios din Callatis și alții, Atheas, regele sciților, care s-a luptat la Istru contra lui Filip a căzut [în luptă – n. G. Ș] la vârsta de nouăzeci de ani împliniți. (...)
Creștinul Clemens (sec. II-III)în „Covoarele”menționeazăamenințarea războinică a lui Ateas la adresa coloniei grecești Bizantion (Constantinopol/Istanbul): „V, 5. Aristocritos, în Cartea I din Respingerea părerilor lui Heracleidoros, amintește de o scrisoare cu următorul conținut: <Regele sciților Ateas către poporul bizantin. Nu vă atingeți de veniturile mele, ca să nu-mi adăp iepele în apa voastră.>Barbarul le-a arătat în chip simbolic că va porni război împotriva lor.”
 
Bibliografie
Adrian Rădulescu & Ion Bituleanu, Istoria Dobrogei, ed. II, 1998 (Sciții și macedonenii în Dobrogea. Epoca elenistică)
GHEORGHE ȘTEFAN (redactor responsabil) /INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE AL ACADEMIEI RPR, Izvoare privind istoria României, vol. I, Ed. Academiei R. P. R., București, 1964.
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța 


Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţulConstanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în RelaţiiInternaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.


Citește și: