#DobrogeaDigitală Dobrogea în perioada dominației romane - „Dacii pe stânga, sub regele Decebal, deveniră puternici şi începură a ameninţa provinciile romane“

În anul 1913 apare lucrarea „Dobrogea. Schiță geografică-istorică“, la Tipografia Curţii Regale F. Gobl FII. Volumul, interesant și prin absența semnăturii autorului, surprinde repere importante din istoria Dobrogei. De altfel, detaliile istorice îmbinate cu precizia geografică formează un portret complex al Constanţei şi al Dobrogei de început de secol XX.
 
Volumul cuprinde trei părţi. Prima prezintă date geografice şi istorice, a doua parte se axează pe etnografie şi toponimie, iar ultima parte este destinată concluziilor. La final poate fi studiată o impresionantă hartă a Dobrogei, cu localităţile şi denumirile de la vremea respectivă.
 
Fiecare dintre cele trei părți este structurată în mai multe capitole. Bunăoară, prima parte cuprinde următoarele capitole: Date geografice, Date istorice, cu subcapitolele: Dobrogea în antichitate, Dobrogea pe timpul dominaţiunei romane, Dobrogea de la năvălirea Slavilor şi Bulgarilor până la dominaţia turcească, Întemeierea principatelor române. Năvălirea Turcilor. Stăpânirea voievozilor asupra Dobrogei. Dominaţiunea turcească.
 


În cea de-a doua parte, lucrarea prezintă două capitole: Diferite populaţiuni şi vechimea lor în Dobrogea şi Denumirile elementelor geografice în Dobrogea. Ultima parte cuprinde un rezumat şi concluzii.
 
Primele paragrafe din prima parte „Date geografice“ abordează limitele teritoriale, alături de împărțirea geografică a regiunii. Lucrarea adaugă diferite informații, spre exemplu cu referire la tipul solului din anumite zone.
 
Următoarea secțiune este dedicată prezentării istorice din perioada antichității. Menționăm, însă, că informațiile din lucrare se raportează la bibliografia și descoperirile istorice până în anul 1913, anul publicării lucrării. Pentru un tablou istoric mai cuprinzător sunt disponibile în Biblioteca ZIUA de Constanța o serie de articole dedicate acestei perioade.
 
Lucrarea prezintă cronologic tabloul istoric în secțiunea „Dobrogea pe timpul dominațiunei romane“, cuprinzând următoarele rubrici: „Imperiul Român“, „Năvălirile barbarilor. Imperiul Român de Răsărit“, „Cum se numea Dobrogea în anticitate și pe timpul dominațiunei romane; limitele ei“.
 
Rubrica dedicată „Imperiului Roman“ prezintă evoluția dominației romane în Dobrogea, reflectând etapele cuceririlor romane.
 
Redăm în cele ce urmează secțiunea din lucrare intitulată „Imperiul Roman“:
 
„Tracia dunăreană (partea dintre muntele Hemului şi Dunăre) este supusă definitiv Romanilor de Marcu Licinus Orasus, la anul 29 î. Chr. După aceasta, Impăratul August o preface în provincie romană sub numele de Moesia.
 
Mai târziu Moesia a fost împărţită în două provincii: Moesia superioară (partea apusană) şi Moesia inferioară (partea răsăriteană). Dobrogea făcea parte din Moesia inferioară. Dar pe când puterea romană se afirmă tot mai mult pe dreapta Dunării, Dacii pe stânga, sub regele Decebal, deveniră puternici şi începură a ameninţă provinciile romane de pe dreapta Dunării. Aceasta aduse cunoscutele răsboaie dacice.
 
În timpul răsboaielor lui Traian cu Dacii, (101-106); năvălind în Dobrogea triburi barbare de la miază noapte, Traian le bate, iar în amintirea acestor lupte şi a victoriilor repurtate asupra Dacilor, Traian ridică un monument în Dobrogea (lângă satul actual Adam Clissi) şi nu departe de el (în Valea Urluia) înfiinţează oraşul Tropaeum Traiani.
 
După prefacerea Daciei în provincie romană, (107) Dobrogea începe a prosperă sub toate raporturile. Legiunea V-a dela Oescus (Gigen) fu strămutată la Troesmis (azi Iglitza) cetate traco-getă 2) şi chiar lângă graniţa provinciei, se întemee lagărul legionar Durostorum, azi Silistra.
 
Adrian (117 -130) vizitând frontiera imperiului formată de cursul Dunării şi apreciind importanţa militară şi economică a provinciei dela gurile acestui fluviu, dispuse ca această provincie să fie întărită şi viguros romanizată.
 
În acest scop se înfiinţează numeroase centre de populaţiune, din care unele cu drepturi de cetăţenie romană; se deschid comunicaţiuni, se bat monede, iar numărul legiunilor romane de apărare, este sporit treptat până la patru (două la Durostorum, una la Troesmis şi la Noviodonum (Isacea).
 
Dar perioada desvoltării pașnice a acestei provincii romane, n'a putut dura mai mult de o sută de ani. Fiind în drumul emigrării către sud a unui mare număr de popoare barbare din nord şi din răsărit, ea este expusă încă de la începutul erei creştine, mişcării de năvălire a acestor popoare“.