#DobrogeaDigitală Portretul Reginei Elisabeta a României – „Mama răniţilor şi totdeodată cea mai rănită mamă...“

• Regina Elisabeta a României s-a născut pe 29 decembrie 1843 și a decedat pe 18 februarie 1916. Rămâne o personalitate marcantă a României, implicându-se activ în viața culturală și publicând poeme sub pseudonimul de Carmen Sylva.

Lucrarea „50 figuri contimporane“ reprezintă o colecție de portrete realizate de pictorul și graficianul Iosif Iser, pe marginea cărora adnotează Petre Locusteanu, jurnalist, dramaturg, umorist și fost actor la teatrul din Craiova.



Volumul, publicat în 1913, schițează chipul fizic și moral al celor mai impregnante figuri de la început de secol XX. Îi regăsim descriși, atât din condei cât și din pensulă, pe Regele Carol I, Carmen Sylva, Al. Davila, Galaction, Ovid Densușianu, Nottara, Coșbuc, I. G. Duca, Vlahuță, Take Ionescu, Macedonsky, Delavrancea, Victor Eftimiu, Sadoveanu, Minulescu sau Caragiale, și mulți alții.

Așa cum era și firesc, cartea începe cu portretul Regelui Carol descris astfel „cu ochii săi autoritari, majestoşi, liniştiţ […]  părul nins, despărţit în două, cu cochetărie de strămoş care vrea să placă posterităţii…“.

Urmează portretul soției Regelui Carol I, Elisabeta a României, cea care a scris sub speudonimul de Carmen Sylva. Textul de factură profundă, impresionează prin cumulul de detalii, reușind să creeze o imagine clară a Reginei. Redăm mai jos rândurile scrise despre Carmen Sylva, la care se adaugă pictura pe care o găsiți în galeria foto.
   
„Mama răniţilor şi totdeodată cea mai rănită mamă...

Carmen Sylva e mamă prin predestinaţie, dacă nu prin destin; e mamă prin expansiunile inimei, prin duioşia fără margini cu care primeşte până şi bucuriile din lumea aceasta. Priviţi-o în mijlocul scriitorilor; duceţi-vă s’o vedeţi înconjurată de artiştii cari-i sunt dragi şi pe cari ştie să-i înţeleagă; furişaţi-vă privirile în saloanele în cari acordă audienţă: toţi par copii în jurul ei şi ea mamă în mijlocul lor.

O mamă blândă, veselă, nespus de răbdătoare, al cărei surâs plin de nesecată bunătate îndeamnă pe oricine să fie copil şi să se resfeţe ; o mamă care poartă majestatea cu simplitatea cu care îmbracă o obişnuită rochie de casă, şi care acordă tuturor celor admişi în apropierea ei intimitatea fermecătoare a Charlottei lui Ooethe, când dă unt cu pâine copiilor la ora patru. Aşa e Carmen Sylva.

Un surâs şi un suspin de mamă sunt şi versurile ei. Şi când cântă vitejia soldaţilor noştri, şi când se tângueşte contra vitregiei soartei, şi când se răsvrăteşte în potriva Dunărbi nemiloase, şi când cântă farmecile Peleşului, versurile ei par braţe de mamă cari n’au pecine îmbrăţişa, revolta ei duioşie de mamă care n,are pe cine răsfăţa, surâsul eilacrimi ce nu mai pot fi plânse, fantazia ei poveşti cari n’au avut pe cine legăna.

Au fost poeţi cari au trecut prin viaţă ca nişte amanţi veşnici, învăluind în fantazia lor exaltată de iubiretot ce are în fire farmec de femee. Carmen Sylva lasă în literatură un suflet mare de mamă care iubeşte şi răsfaţă, cântă şi exaltează, înţelege şi iartă tot ce în riatură pare capriciu sau sburdălnicie, alintare sau nevinovăţie, cuminţenie sau drăgălăşenie de copil.

Carmen Sylva este poetă fiindcă n’a putut să fie mamă.“
 
Despre biografia Reginei Elisabeta a României
 
Născută la 29 decembrie 1843, la castelul Monrepos din Neuwied, Elisabeta de Wied a devenit principesă de România, pe când avea doar 26 de ani. Peste 12 ani avea să devină una dintre cele mai iubite și îndrăgite regine ale României. Cuplul regal reuște să aibă un copil, care din nefericire trece în lumea îngerilor la doar patru ani. De atunci, în cuplu se instalează o tăcere profundă și o distanțare treptată. Regina se dedică poporului și vieții culturale.

Organizează la Sinaia evenimente literare și serate culturale pe care le patrona. Strângea pe lângă ea pe toţi artiştii sau oamenii talentaţi ai vremii. L-a invitat la Sinaia pe George Enescu, considerat copil minune al muzicii, pe Alecsandri, pe care l-a ajuat când se afla într-o situaţie precară, cu pictorul Grigorescu, pe care-l sprijină şi-l ajută sa-şi vândă tablourile, cu Eminescu, pe care îl admira mult, dar care a refuzat ajutorul dat de Regină. Dar din dispoziția Suveranei, sub anonimat, îi va fi plătită internarea la sanatoriu.

Se stinge fulgerător pe 18 februarie 1916, la ora 8:30, la Bucureşti, în urma unei duble pneumonii.
 
Sursă foto: „50 figuri contimporane“ de Petre Locusteanu

Citește și:

Anuarul Liceului „Mircea cel Bătrân“ pe anii 1936-1937, 1937-1938 - Inaugurarea statuii reginei-poete Carmen Sylva

 

Galerie foto: