Istoria Dobrogei – Bibliografie Iordanes (sec. VI) – „Getica” (I)

• Iordanes a fost un notar gotl romanizat, originar din Moesia. În 551 a redactat o Cronică universală (De summa temporum vel origine actibusque geniis Romanorum) (ZIUA DE CONSTANȚA) și o Istorie a goților (De origine actibusque Getarum). Pentru prima a folosit ca surse pe Eusebius-Hieronymus, Florus, Rufius Festus și Marcellinus Comes, iar pentru a doua o opera a lui Cassiodorus, azi pierdută. Autorul susținea politica împăratului Iustinian (527-565), urmărind o reconciliere între goți și stăpânirea bizantină reinstaurată în Italia și Spania. Prima parte a operei sale n-are mare importanță, deoarece s-au păstrat izvoarele ei, dar a doua cuprinde informații valoroase despre goți, slavilor și populația romanizată din sud-estul Europei. ( ed. H. Mihăescu & Gh. Ștefan)

GETICA

28. (...). Luându-se la luptă cu aceștia [spalii], [goții - nota editorilor români] obţin izbânda, după care victorioși se îndreaptă spre partea cea mai îndepărtată a Sciţiei [vestică], care se învecinează cu Marea Pontică.
 
31. Sciția se întinde mult în lung și în lat . . . , este înconjurată de Ocean ... de Pont și de ultima parte a cursului Istrului, care este numit Dunăre, de la gurile sale și până la izvor.
 
33. În această Sciție primul neam care este așezat, pornind de la apus, este al gepizilor. Partea aceasta a Sciției este străbătută de fluvii mari și celebre. Căci Tisa aleargă prin nordul și vestul ei ; înspre sud se afla însăși marea Dunăre, iar dinspre est o taie Flutausis [probabil Oltul – n. e. r.] care este repede și vijelios și se varsă cu furie în undele Dunării.
 
35. Sclavinii [trib slav] locuiesc de la cetatea Noviodunum și lacul care este numit Mursianus și până la Nistru, iar în nord până la Vistula: drept oraș au păduri și rădăcini. Anții [trib slav] însă, care sunt cei mai viteji dintre ei, se întind de la Nistru la Nipru, acolo unde Marea Pontică face un cot (...)
Editorii români notează că „probabil” nu este vorba de Noviodunum / Isaccea, ci de Noviodunum/Dernovo și lacul Nezider din Iugoslavia, fiind citat în acest sens studiul publicat în 1965 de arheologul Gh. Ștefan în „Archaelogia Hungarica”.
 


37. Dincolo de aceștia, deasupra Mării Pontice, se întind lăcașurile bulgarilor, care au devenit foarte cunoscuți datorită consecințelor nenorocite ale păcatelor noastre. Urmează de aici hunii...
 
38. Citim despre lăcașul acestora [goții] că mai întâi a fost pe pământul Sciției lângă mlaștina Meotis [Marea Azov/Ucraina-Rusia], că apoi au locuit în Moesia, Tracia și Dacia, iar la urma din nou în Sciția deasupra Mării Pontice.
Editorii români notează că pentru a arăta vechimea și strălucirea goților, Iordanes i-a identificat cu sciții și cu geto-dacii, atribuindu-le și faptele acestora.
 
39. (...) În cel de al doilea lăcaș al lor, adică în Dacia, Tracia și Moesia, goții [geții] au avut drept rege pe Zamolxe , despre care cei mai mulți scriitori de anale ne spun că a fost un filozof cu o erudiție de admirat. Căci și mai înainte au avut pe învățatul Zeuta, după aceea pe Deceneu și în al treilea rând pe Zamolxe despre care am vorbit mai sus. Goții n-au fost deci lipsiți de oameni care să-i învețe filozofie.
 
40. De aceea goții au fost totdeauna superiori aproape tuturor barbarilor și aproape egali cu grecii, după cum relatează Diol , care a compus istoria și analele lor în limba greacă. El spune ca acei dintre ei care erau de neam s-au numit la început Tarabostes, iar apoi Pilleati: dintre dânșii se alegeau regii și preotii. Și într-atât au fost de lăudați goții, încât se spune că la ei s-a născut Marte, pe care înșelăciunea poeților 1-a făcut zeu al războiului. De aceea spune și Vergilius: „Neobositul părinte, care stăpânește câmpiile geților” [Eneida, III, 35 – n. e. r.].
 
41. Pe acest Marte, goții totdeauna 1-au înduplecat printr-un cult sălbatec (căci victimele lui au fost prizonierii uciși), socotind ca șeful războaielor trebuie împăcat prin vărsare de sânge omenesc. Lui i se jertfeau primele prăzi, lui i se atârnau pe triunghiurile arborilor prăzile de război cele dintâi și exista un simțământ religios adânc în comparație cu ceilalți zei, deoarece se părea ca invocația spiritului său era ca aceea adresată unui părinte.
 
54 . . . Apoi muntele formând cu creasta sa marginea popoarelor scitice, înaintează până la Pontul Euxin și prin colinele iritate strâns, el atinge chiar apele Istrului, în locul in care acest râu, despicându-se, se desface și Sciția se numește și Taurus.
 
58. Istoricul Dio . . . care a dat operei sale titlul de Getica, despre care geți am arătat mai sus ca sunt goți, după cum spune Paulus Orosius.
 
59. Regatul acestuia strămoșii 1-au numit Moesia. Provincia aceasta se mărginește la răsărit cu gurile fluviului Dunărea; la Sud cu Macedonia, la apus cu Istria [peninsula din Croația], iar la nord cu Dunărea.
 
62. Regina Tomiris luând de la inamic atâta pradă după obținerea victoriei, a trecut în părțile Moesiei, care acuma se cheamă Sciția Minor, împrumutându-și numele de la Sciția Mare, și acolo pe țărmul moesic al Pontului a zidit orașul Tomis căruia i-a dat numele său.
Editorii români notează că legenda reginei Tomiris a sciților urmărea „probabil” să explice prezența sciților în Dobrogea în sec. IV î. H.  
 
63. Mai apoi Darius, regele perșilor, fiul lui Histaspe, a cerut în căsătorie pe fiica lui Antyrus, regele goților [Idanthyrsos, regele sciților – n. e. r.], rugându-1 și îngrozindu-1 în același timp, dacă nu i-ar împlini voința. Goții însă, disprețuind legătura de rudenie cu el, au înșelat speranțele soliei. Fiind refuzat, Darius  s-a aprins de mânie și a pregătit împotriva lor o armată de șapte sute de mii de soldați, încercând să răzbune o rușine personală cu prețul nenorocirii statului; după ce a așezat vase aproape de la Chalcedon și până la Bizanț [strâmtoarea Bosfor] în chip de pod, el a intrat în Tracia și Moesia; construind în același fel un pod peste Dunărefiind atacat necontenit, timp de două luni, a pierdut la Tape opt mii de soldați și, temându-se ca podul de peste Dunăre să nu fie ocupat de adversarii săi, a luat-o repede la fugă spre Tracia, fără a se mai opri în Moesia vreun moment deoarece nu se credea aici în siguranță. ,
 
 
Bibliografie
Iordanis Romano et Getica, recensuit Theodorus Mommsen, Berlin, 1882 (1961) (MGH, AA, vol. V, partea 1).
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970 (LIV. Iordanes)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța
 

Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Iordanes (sec. VI) – „Faptele romanilor”