Istoria Dobrogei - Bibliografie Ștefan (sec. VI) - „Nume de popoare”

• Ștefan a trăit în Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin) în secolul VI. În anul 520, el a redactat  un lexicon de nume de popoare, intitulat „Etnika”. Deoarece nu a călătorit mult și avea puține cunoștințe geografice, autorul s-a bazat pe compilarea altor scrieri și lucrarea sa a fost transmisă printr-un rezumat at lui Hermolaos din anul 700. (ed. H. Mihăescu și Gh. Ștefan)  

 
Agatârșii, un neam dincolo [la nord] de Haemus [munții Balcani-Bulgaria]. Sunt numiți așa fie de la Agathyrsos, fiul lui Heracles, fie, după cum susține Peisandros, de la thyrsii lui Dionysos. Accentul e grav. Cuvintele în crog de peste două silabe, sfârșind înainte de terminație într-un sunet care nu se schimbă, se pronunță cu accent grav: Magarsos, oral în Cilicia, Maimorsos, oras al istrilor. La fel Agathyrsos, nume propriu si nume etnic. Sunt numiți și agathyrsioi, cu valoare de adjectiv posesiv sau de nume etnic.
Editorii români notează că Peisandros a fost un poet din sec. VI î. e. H., autor al unei epopei despre eroul (semizeul) Heracles, fiind citat în acest sens grecul Herodot  (IV, 10), și că thyrsos era un băț lung înfășurat la vârf cu viță de vie
 
Cursa lui Ahile , insula dincolo de Taurida (Crimeea-Ucraina). Există și o insulă a lui Ahile. Unii ii spun Leuce.
 
Bastarnii , un neam care locuiește dincolo [la nord] de Istru.
 
Bizone, oraș pontic. Numele etnic poate fi Byzonaios sau Bizonites; dar e Bizonios ca Pallenios.
 
Bybai, oras dincolo de peuceți. Numele etnic Bybaios. E un neam tracic. Etnicul Byzai, ca si Locroi sau Delphoi.
 


Geția, țara geților. Căci get e nume etnic, nu nume de persoană. E un neam tracic. Există și la feminin getă, căci astfel se numea soția lui Filip, fiul lui Amyntas. Ca adjectiv posesiv se zice getic, de unde Getica lui Criton.  Și la feminin getică. Obiceiurile geților: înjunghie soția (pe mormântul) bărbatului și cântă din citeră când merg in solie. Arianl îi numește geteni.
Editorii români notează că „probabil” că soția lui Filip era Meda, fiica regelui get Kothelas și că Criton a fost medicul lui Traian, autor al lucrării pierdute Getica despre războaiele împăratului roman cu dacii.
 
Goții, un neam care a locuit mai înainte lângă [Lacul – n. e. r.] Moetic [Marea Azov/Ucraina-Rusia], dar mai târziu s-a strămutat în interiorul Traciei, după cum am spus în cele privitoare la Bizanț. Îi amintește și Parthenios din Phokaia.
Editorii români notează că Parthenios a fost un poet din sec. I î. H. și că  este vorba de o confuzie, deoarece în acea epocă goții nu ajunseseră la granițele Imperiului Roman.
 
daai, neam scitic; sunt nomazi. Sunt numiți și dasai, cu s.
 
Dacia, țară aproape de Boristene. Dacii, pe care îi numim dai, „căci geți [îi numim] pe cei care locuiesc înspre Pont și spre răsărit, iar dai pe cei din partea opusă, înspre Germania și izvoarele Istrului”. Există și la atici numele de sclavi Daos si Geta.
Editorii români notează că mențiunea sclavilor atenieni cu nume Daos și Geta se găsește la comediograful grec Menandrul  (sec. IV-III î. H.).
 
Danubis sau Danusis, fluviul Istru, numit odinioară Matoas. A fost numit astfel în urma unei nenorociri întâmplate sciților. Matoas se numește în limba elină nevătămător, deoarece au trecut de multe ori peste el și n-au suferit nicio vătămare. Iar Danusis înseamnă în traducere aproximativ „având motiv a greși”.
 
Eleutherai, oraș în Boeția ... este și altul pe fluviul Istru, în Pont, numit așa deoarece tovărășii lui Iason, fugind de Aietes, au fost eliberați acolo de frică.
 
Tracia, [de la regele Trac, care a murit odinioară la ei, sau] de la nimfa Traca, fiică de titan, din care [descinde – n. e. r.] și Doloncos, fiul lui Cronos. Exista țara tracilor , care se numea Perce și Aria. Numele etnic: trac și thrassa sau thratta în limba atică. [Acest nume din urmă înseamnă – n. e. r.] și sclava din Tracia sau o specie de pește și de pasăre. Femininul traca, de la trac. Se mai spune și t h r a i k i o s, cu i sonor ... iar numele etnic și Threikes; și la feminin Threissa, iar ca adverb thrakisti (ca tracii), ca de la thrakizo (mă port ca tracii).
 


Istros, oraș în Creta ... al doilea oraș Istros  (se află – n. e. r.) în Pont. Numele etnic e Istrios și Istrieus [istrian – n. e. r.]. Arian îl numește Istria, ca Olbia. Etnicul acestuia e Istrianos, ca Olbianos. Și, cu schimbare, [se zice – n. e. r.] lacul Istrienos, iar la feminin Istriana.
Editorii români notează că lucrarea lui Arrian se intitula Periplus Ponti Euxini (24, 2).
 
Callatis , orășel pe țărmul Pontului: Strabon (sec. I î. H. – sec. I d. H.), în cartea a șaptea. Cică în el s-a găsit un coșulet asemănător cu cele de la Thesmophorii. Cetățeanul (se numește – n. e. r.) calatian, ca trallian, sardian; de aici Istros  Calatinul, care a scris o frumoasă carte despre tragedie. Pare a fi de la Callatia, ca Olbianos (de la Olbia – n. e. r.) ; dacă nu s-a născut cumva de la genitivul ionic Callatios.
Editorii români notează că în limba greacă „kalathos” înseamnă „coșuleț”, dar că etimologia se bazează pe „o simplă asemănare de nume” și că Istros Calatinul este un autor necunoscut.
 
Crobyzi, neam la sud de Istru. Hecateus   [sec. VI-V î. H. – n. e. r.], în (opera – n. e. r.) sa Europa. De aici pământul crobyzic.
 
Niconia, oraș în Pont la gurile Istrului. Strabon, în cartea a șaptea [3, 16 – n. e. r.]. Numele etnic e niconiat, ca rhitymniat.
 
odrysi, neam din Tracia. Strabon, în cartea a șaptea. Se spune Odrysios, Odrysia și Odrysidai, iar la feminin Odrysiadas și Odrysis. Este și un oraș al lor: Odrysa, căruia i se zice și Odrysia. Se zice și odrys și odrysit.
 
Peuce , insulă în Istru. Locuitorii ei (se numesc – n. e. r.) peucini.
 
Pontul, în mod precis Euxin. Numele etnic e Pontios, Pontia și Pontias, iar adjectivul posesiv e pontic.
 
saixai, neam lângă Istru.
 
Sarmați , neam scitic. Țara lor (se numește – n. e. r.) Sarmația și Muntele Sarmatic.
Editorii români notează că Muntele Sarmatic reprezenta lanțul Carpaților de la izvoarele Vistulei (sudul Poloniei) până la Dunăre.
 
Sciți , neam tracic. Mai înainte se numeau nomai; iar sciți (li se zice – n. e. r.) de la Scytes, copilul lui Heracles. Unii (cred că – n. e. r.) de la scyzesthai, „a se supăra”, căci sunt foarte supărăcioși. Se zice deci Scythia, sciți, scitici, scitica și (țară – n. e. r.) scitică. Există și un soi de încălțăminte, ca (sandalele – n. e. r.  persane. Iar Scythie (înseamnă și – n. e. r.) „adunătură, mulțime scitică”, (se zice – n. e. r.) și „în țară scită” și „fier scitic”. De unde aposcythiasai (înseamnă – n. e. r.) „a tăia cu fierul”. Vocativul e „Scytha”, ca „Persa”, dar există și „Scythe”. Și femininul „Scythis” și „Scythaina”, ca „Cericaina”, și scythizein „a trăi ca sciții”.
 
scymniazii, neam (care locuiește – n. e. r.) împreună cu geții. Eudoxos, în cartea a patra (a lucrării sale – n. e. r.)  Înconjurul pământului, spune: „Scymniazii și geții”.
Editorii români notează că Eudoxos din Cizic (litoralul asiatic al Mării Marmara/Turcia) a fost un corăbier important din sec. II î. H.
 
Tomeus, oraș lângă Odessos [Varna/Bulgaria]. Strabon, în cartea a șaptea. Numit astfel din cauza că acolo a fost tăiat Apsyrt, fiul lui Aietes, de către Medea și Iason, pe când fugeau. (...) Cetățeanului i se zice tomitan, la feminin tomitană. Ar trebui să se scrie cu diftong, ca atarneit.
Editorii români notează că legenda celor 50 de eroi greci conduși de Iason pe corabia „Argo” a fost menționată în Biblioteca lui Apolodor   (I, 33) (sec. I).
 
Trausii, oraș al celților. Neam pe care elenii îl numesc agatârși.
Editorii români notează că în alte manuscrise în loc de „celților” apare „geților”.
 
 
Bibliografie
Stephanii Byzantii Ethnicorum quae supersunt, ex recen sione Augusti Meinekii, Berlin, 1849 (Graz, 1958).
HARALAMBIE MIHĂESCU & GHEORGHE ȘTEFAN (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoare privind istoria României, vol. II, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970 (XLIII. Ștefan din Bizanț)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța 


Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Enea (sec. V-VI) - „Teofrast”