Istoria Dobrogei - Bibliografie Theophanes (sec. VIII) - „ Cronografia” (I)

• Theophanes Confesor s-a născut, probabil, în anul 752, într-o familie bogată. A intrat de tânăr în mănăstirea de la muntele Sigriane, a participat la conflictul iconoclast (pro și contra cultului icoanelor) și a murit în anul 818, în exil în insula Samotrace (nordul Mării Egee). Biserica Ortodoxă îl include între Sfinții Mărturisitori, de unde și numele latinesc Confessor. Teophanes a redactat o „Cronică” în perioada 810-814, în care a relatat evenimentele dintre anii 284-813. Lucrarea prezintă o valoare documentară pentru secolele VII si VIII. (H. Mihăescu & Gh. Ștefan)

 
(Anul 5818 [de la Facerea Lumii]) (326 [de la nașterea lui Isus Hristos]), p. 27-28 De Boor). În acest an Constantin [I cel Mare, împărat 306-337], victoriosul și prea cucernicul, a pornit cu oaste împotriva germanilor, sarmaților [continuatorii sciților în Europa de Est din sec. III î. H.)] și goților  și a dobândit o izbândă temeinică cu ajutorul crucii; și după ce i-a pustiit, i-a adus la cea din urmă sclavie.
 
(Anul 5849 (357), p. 42, 19-35; p. 43, 1-31 De Boor). (...). Căci murind Eusebius, poporul pusese în scaunul constantinopolitan [arhiepiscop] pe Paul, iar arienii [erezia preotului Arie din Alexandria fusese condamnat[ de Primul Sinod Ecumenic din 325 de la Niceea] hirotoniseseră din partea lor pe Macedonius, asa încât se ivise de aici un război intern. Aflând de acestea, Constanțius [II, împărat 337-361], care se afla în Antiohia [Antakya/sud-estul Turciei asiatice], a poruncit conducătorului de oști Hermogenes, trimis in Tracia [din dioceza Tracia făceau parte și provinciile Scythia Minor și Moesia Secunda, rezultate din divizarea vechii provincii Moesia Inferior], să facă un adaus de drum și să-1 alunge pe Paul de la conducerea bisericii. (...) Îl îndemnă să pregătească un sinod în Serdica [Sofia/Bulgaria], unde s-au adunat trei sute de episcopi din apus și treizeci și șase din răsărit . (...) În felul acesta s-a ținut sinodul din Serdica împotriva celor răzvrătiți din răsărit și a fost confirmat termenul homousion, „de aceeasi ființă”. (...).
 


(Anul 5855 (363), p. 51, 16-19 De Boor). A devenit martir în Durostor https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/invitati/istoria-dobrogei-geografie-localitati-durostorum-galerie-foto-690220.html  [Moesia Secunda], în Tracia, Aemilanus, din rândurile soldaților , fiind ars în foc de Capitolinus; și mulți alții din diferite locuri și în felurite chipuri au mărturisit credința în Hristos.
 
(Anul 5870 (378), p. 64, 34; p. 65,3 De Boor). În anul acesta, goții se uniră din nou, pătrunseră pe pământul romanilor și pustiiră multe provincii: Sciția, Moesia, Tracia, Macedonia, Achaia și toată Elada, aproximativ douăzeci de provincii ... (p. 65, 17-26). Între timp, Valens se întâlni cu goții, fu învins și fugi împreună cu puțini într-o casă mică. Pe aceasta o cuprinseră barbarii, îi dădură foc și, fără să știe, îi arseră pe toți cei aflați într-însa.(...)
 
(Anul 5931. (439), p. 94, 9-23 De Boor). Pe atunci se aflau multe neamuri gotice mari. locuind dincolo de Dunăre în ținuturile nordice. Dintre acestea vrednice de menționat sunt patru: goții, vizigoții [tervingi/goți vestici], gepizii, vandalii, care se deosebesc numai după nume și prin nimic altceva, și folosesc o singură limbă. Toti asculta de credința netrebnică a lui Arius. Sub Arcadius [395-408, Imperiul Roman de Răsărit] și Honorius [395-423, Imperiul Roman de Apus], aceștia trecură Dunărea și se așezară pe pământul romanilor. (...). Goții luară mai întâi Pannonia [Ungaria vestică], apoi în al nouăsprezecelea an [427 – n. e. r.]  al domniei lui Theodosius cel Tânăr [408-450, Imperiul Roman de Răsărit] se îndreptară spre ținuturile Traciei și le aleseră ca locuințe. După cincizeci și opt de ani petrecuți în Tracia, puseră stăpânire pe împărația de apus, sub conducerea lui Theodorich, care obținuse rang de patricius și de consul: ei fuseră îndemnați de Zenon [474-491, Imperiul Roman de Răsărit].
 


(Anul 5942 (450), p. 102, 13-26 De Boor). Cum am spus mai înainte, flota aștepta în Sicilia sosirea solilor lui Geizerich [regele vandalilor din Africa de nord] și porunca împăratului. În acest timp, scitul Attila, feciorul lui Mundus, ajungând bărbat cu deosebită faimă, 1-a îndepărtat pe fratele său mai mare Bleda și după ce a devenit singur stăpânitor peste domnia sciților, numiți și huni, a năvălit in Tracia. Mai ales din pricina acestuia Theodosius a încheiat pace cu Geizerich și și-a retras flota din Sicilia. El a trimis pe Aspar, împreună cu oastea de sub conducerea lui, pe Areobind și pe Arnegisclus, împotriva lui Attila, care cucerise Ratiaria [aproape de Vidin/Bulgaria], Naissus [Niș/Serbia], Philippopolis [Plovdiv/Bulgaria], Arcadiopolis [Luleburgaz/Turcia europeană], Constantia și multe alte orașe mai mici și ducea cu sine o pradă deosebit de mare împreună cu mulți prizonieri de război. Comandanții de oști fură puternic învinși în lupte, iar Attila merse înainte până la cele două mări și anume Pontul și cea care atinge Callipolis [Turcia europeană] și Sestos [peninsula Gallipoli/Turcia europeană], și subjugă toate orașele și cetățile (p. 103, 1-8) în afară de Adrianopolis [Edirne/Turcia europeană] și Heracleea, numită altă dată Perinth Marmara Eglisi/Turcia europeană, așa încât a ajuns până la cetatea Athyra [Buyukcekmece/Turcia europeană]. Theodosius fu silit să trimită soli la Attila și să-i ofere șase mii de livre de aur spre a se întoarce înapoi, și pe deasupra făgădui să-i dea un tribut anual de o mie de livre de aur pentru a încheia pace. (...)
 
(Anul 5966 (474), p. 120, 9-12 De Boor). Zenon a pus anevoie mâna pe domnie. La început năvăliră saracenii [perșii] în Mesopotamia [Irak], iar hunii în Tracia devastau puternic avuțiile, in timp ce împăratul își petrecea timpul în plăceri nelalocul lor și cu fapte nedrepte.
 


(Anul 5994 (502), p. 143, 26-27 De Boor). Tot în anul acesta năvăliră în Illyria [vestul Peninsulei Balcanice] și în Tracia așa-zișii bulgari și se retraseră înainte de a fi cunoscuți mai deaproape.
 
(Anul 5997(505), p. 145, 17-20 De Boor). În anul acesta fu trimisă la împăratul Anastasius o oaste de goți, besi și alte neamuri tracice, condusa de comandantul trupelor din răsărit Areobind, feciorul lui Dagalaif, ajuns consul [cei doi consuli anuali reprezentau pueterea executivă în vechea Republică a Romei] ordinarius . . .
 
Theophanis Chronographia recensuit C. De Boor, vol. I. Leipzig, 1883.
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970. (LXXII. Theophanes Confessor)
 

Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Syncellus (sec. VII) - „Culegere de cronografe”