Istoria Dobrogei - Bibliografie Martial (sec. I) - „Epigrame”

Marcus Valerius Martialis s-a născut în jurul anului 40 la Augusta Bilbilis (Calatayud/Spania). El a venit la Roma la vârsta de 24 de ani, talentul său recomandându-l pentru gradul de tribun militar și pentru acceptarea în categoria socială a cavalerilor. Culegerile de poezii „Xenia” și „Apophoreta” au apărut în anii 83-86, urmate de „Epigrame”, în 12 cărți, între anii 86-102. În anul 88, poetul a călătorit în Galia (Franța) romană, dar în anul 98 a revenit în orașul natal, unde a și decedat în anul 104. Istoriografia îl consideră cel mai important poet satiric al Romei, alături de Iuvenal, remarcându-se prin criticarea dură a moravurilor epocii. (ed. Gh. Ștefan)
 
 
Cartea VII
 
Caracterul războinic al geților este simbolizat de zeul roman Marte al războiului: „2, 1-2. E de nepătruns platoșa stăpânului nostru pentru săgețile sarmaților / și mai sigură decât scutul getic al lui Marte.”
Editorul Gh. Ștefan (1899-1980) notează că aceste versuri sunt o aluzie la expediția împăratului Domițian din anul 92 împotriva sarmaților iazigi din Pannonia (Ungaria).
 
Martial amintitește și insula Peuce din friguroasa Deltă a Dunării:
„7, 1-4. Deși Ursa înghețată și sălbatica Peuce, / Istrul încălzit de loviturile copitelor / Și Rinul cu coarnele obraznice și până acum de trei ori zdrobite în război / îl rețin acolo pe cel care supune regatul unui neam perfid.”
Istoricul Gh. Ștefan notează că este vorba de aceeași expediție victorioasă menționată mai sus. De fapt, în aceste versuri poetul introduce o licență poetică, deoarece iazigii locuiau în regiunea Dunării mijlocii, iar Peuce era situată la Dunărea de Jos.
Insula Peuce de la vărsarea Dunării în Marea Neagră fusese amintită de următorii scriitori greci și romani: Pseudo Scymnos, Strabon, Titus Livius, Lucan, Mela, Pliniu cel Bătrân și Flaccus.
 
 

Apoi, scriitorul roman reia licența poetică de mai sus: „80,1-12. Având în vedere că pacea romană a domolit pe odrisii nordici, (...)”
Ștefan notează că odrisii erau un trib tracic (de la Dunărea de Jos) și că în acest vers poetul face aluzie tot la sarmații iazigi (de la Dunărea mijlocie).
 
În continuare aflăm că laptele de vacă crescută de geți era un aliment obișnuit al sclavilor romanilor: „5-8. Dar dacă vrei ca micile daruri ale prietenului tău
să aibă trecere, să le ducă un sclav tânăr,
însă nu de felul celui care, sătul de lapte de vacă getică,
se joacă pe fluviul îngheţat, cu un cerc sarmatic,”
În „Geografia” (VII, 3, 9), grecul Strabon (sec. I î. H. – sec. I d. H.) susținea că sarmații erau un neam scitic.
 


De asemenea, se precizează că din recent cucerita frontieră dunăreană romanii procurau noi sclavi: „10-12 Iar ţie îţi va fi trimis un sclav de la Istrul înrobit,
care să-ţi poată paşte oile pe Tibru [râul Romei]. (...)
84,3-4. du-te carte, în [insula - notă G. Ș.] getică Peuce şi la Istrul care zace învins.
Aceste locuri cu populaţii supuse le stăpâneşte el.”
 
 
În Cărțile VIII și IX, poetul elogiază victoriile armatelor împăratului Domițian (81-96):  „11,1-4. Rinul ştie acum că tu ai ajuns în oraşul tău,
căci şi el aude aclamaţiile poporului:
doar strigătul bucuriei proaspete a îngrozit
chiar şi neamurile sarmatice, Istrul şi pe geţi. (...)
101,17-18. De trei ori a zdrobit [Domitian – n. G. Ș.] coarnele perfide ale Istrului sarmatic,
de trei ori şi-a scăldat calul asudat în zăpada getică.”
 
În Cărțile IX și XI, Martial laudă și calitățile militare ale unui prieten ofițer participant la campaniile de la Dunărea geroasă: „45,1-4. Marcellinus, nu de mult, ai îndurat ca soldat asprimile constelaţiei carului hiperborean [nordic]
şi stelele înţepenite ale cerului getic; (...)
3, 3-4. ci cartea mea este mult citită şi de centurionul aspru
de sub bruma getică, lângă stindardele lui Marte.”
 


În cea de a  XII a și ultima carte, poetul anticipează domnia glorioasă a noului împărat Traian (98-117): ,„8,1-10. Roma, zeiţa lumii şi a tuturor neamurilor,
pe care nimic nu o egalează şi nici măcar nu se apropie de ea,
era de curând bucuroasă când număra anii domniei lui Traian ,
care se vor întinde pe atâtea generaţii,
şi fiindcă vedea într-un comandant atât de mare
un soldat viteaz, tânar şi războinic,
mândră de un astfel de conducător,
ea a spus: «Fruntaşi ai parţilor, comandanţi ai serilor,
voi tracilor, sarmaţilor, geţilor, britanilor,
vă pot arăta un adevărat împărat; veniţi!».”
 
În ansamblul textului, Martial folosește și termenul „dac” și pe cel de „get”, deși el se referă în mod explicit, din punct de vedere evenimențial, la bătăliile armatelor romane cu Decebal, regele Daciei carpatice (87-106), din timpul contemporanului său, împăratul Domițian.
 
 
Bibliografie
Martial, Epigrammes, texte etabli et traduit par H. J. Izaac, vol. I-II, Les Belles Lettres, Paris, 1930-1933.
GHEORGHE ȘTEFAN (redactor responsabil) /INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE AL ACADEMIEI RPR, Izvoare privind istoria României, vol. I, Ed. Academiei R. P.R., București, 1964. (LXXIV. Martial)