Istoria Dobrogei - Bibliografie Procopius (sec. VI) - „Istoria secretă”, „Despre zidiri” (Cartea IV)

• Procopius s-a născut în jurul anului 500 în Caesarea, a făcut studii și în perioada 527-540 l-a însoțit pe comandantul Belisarius in campaniile din Persia, Africa de Nord și Italia. I s-au acordat titlurile de illustrios, patrikios și praefectus urbi, în 562. El era partizanul aristocrației senatoriale și era sceptic în privința creștinismului și a reformelor împăratului Iustinian I (527-565). Procopius a scris „Despre războaie” în opt cărți: 1 și 2, războaiele cu persii; 3 si 4, războaiele cu vandalii; 5-8, războaiele cu goții. Această lucrare prezintă evenimente la care a fost martor ocular și a fost redactată între anii 540 și 553. În jurul anului 550, Procopius a scris o critică dură împotriva lui Iustinian, apărută însă după moartea împăratului și cunoscută azi sub titlul „Istoria secretă”. În tratatul „Despre zidiri”, redactat între 553-555, a descris construcțiile militare din epocă și a menționat informații importante pentru istoria militară, topografia și toponimia Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) din secolul VI.

 

„Istoria secretă”

În capitolul 18, sunt subliniate efectele catastrofale ale invaziilor barbare în timpul domniei lui Iustinian I:
20. De când Iustinian a luat conducerea Imperiului roman, hunii [protobulgarii], sclavinii și anții, năvălind mai în fiecare an în Illyria [vestul Peninsulei Balcanice] și în întreaga Tracie [din dioceza Tracia făce parte și provincia Scythia Minor], de la golful Ionic [Marea Ionică între Italia, Albania și Grecia] și până la cartierele mărginașe ale Bizanțului [Constantinopol/Istanbul], unde se aflau cuprinse Grecia și Chersonesul [peninsula Gallipoli – Turcia europeană], au pricinuit dezastre îngrozitoare locuitorilor de prin acele părți. 21. Cred că la fiecare năvălire numărul romanilor uciși sau duși în robie era de peste două sute de mii, încât teritoriul acesta părea peste tot un adevărat pustiu scitic [locuțiune proverbială – nota editorilor români] (...) . 25. Dar nici perșii, saracenii, hunii, sclavinii sau alți barbari nu ieșeau teferi din țara romanilorhttps://www.ziuaconstanta.ro/stiri/invitati/istoria-dobrogei-oameni-popoare-romanii-galerie-foto-675854.html  ; 26. Căci piereau și ei deopotrivă în atacurile lor, și mai ales în asedii și încăierări, unde se izbeau de o mulțime de obstacole.
 


În capitolul 21, autorul explică neputința comandanților romani prin calculele politice ale lui Iustinian:
26 (....) Adeseori hunii vin cu armata, ca vrăjmași, spre a lua sclavi. Ei pustiesc împărăția romană, iar comandanții din Tracia și din Illyria, vrând să-i atace la întoarcere, se depărtează, după ce primesc scrisori de la împăratul Iustinian, prin care îi oprește să înfrunte pe barbari, deoarece are nevoie de aceștia ca aliați ai romanilor împotriva goților sau altor dușmani. 27. Și de aceea barbarii aceștia devastau ca niște vrăjmași și duceau în sclavie pe romanii din acele părți și se întorceau acasă împreună cu cealaltă pradă și cu prizonierii, ca prieteni și aliați ai romanilor.
 
În capitolul 23, Procopius critică politica fiscală a lui Iustinian care nu ținea seamă de consecințele incursiunilor barbare:
6. Apoi când mezii si saracenii devastau o mare parte din teritoriul Asiei, iar hunii, sclavinii și anții răvășeau aproape toată Europa [Peninsula Balcanică – n. e. r.], distrugând până la pământ unele orașe, iar pe altele golindu-le bine de bani, ducând pe oameni în sclavie cu toate averile și pustiind țara de locuitori în năvăliri aproape zilnice, el [împăratul – n. e. r.] n-a iertat nimănui birul, afară doar, pentru un singur an, cetăților care fuseseră cucerite.

„Despre zidiri” (Cartea IV)

În capitolul 1, Procopius face o prezentare generală a vastului programului arhitectonic defensiv al lui Iustinian pe Dunăre, destinat să apere provinciile europene ale imperiului de incursiunile diverselor neamuri barbare de la nord de fluviu:
1. Cred ca încercarea de a străbate o mare imensă pe o corabie rău echipată este o întreprindere grea și plină de mari primejdii. Același lucru e și încercarea de a enumera zidirile împăratului Iustinian într-o operă istorica atât de neînsemnată cum e a mea. 2. Căci e peste putință să descrii tot ce a înfăptuit împăratul acesta cu suflet mare, și îndeosebi construcțiile sale. 3. Mai ales în Europa, căutând să potrivească ajutorul după mărimea nevoilor, el a înfăptuit lucruri despre care cu greu putem vorbi și care nici în scris nu pot fi așternute ușor. 4. Ele au fost făcute ținând seama de vecinătatea fluviului Istru și din pricina barbarilor care amenințau țara noastră. 5. Căci în preajma lui s-au așezat neamuri hunice și gotice și se ridicau amenințătoare neamuri taurice și scite [Crimeea/Ucraina – n. e. r.], sclavinii și acele pe care istoricii mai vechi ii numesc sarmați hamaxobi [care își duc viața în căruțe – n. e. r.] sau metanaști [emigranți – n. e. r.] , precum și alte soiuri de oameni sălbatici care cutreieră cu turmele sau sălășluiesc acolo. 6. Hotărât să se împotrivească celor care căutau necontenit prilej de război și nefăcând nimic pe jumătate, împăratul Iustinian a fost nevoit să ridice întărituri fără număr, să așeze străji de oșteni nespus de multe și să opună împotrivă tot ce putea fi o piedică pentru niște dușmani neîmblânziți și sălbatici. 7. Căci ei n-au obiceiul să poarte război împinși de o pricină oarecare, nici să-1 vestească printr-o solie sau să-1 încheie prin înțelegeri de pace, sau măcar să-1 întrerupă pentru câtva. (...) 12. Mai sus de aceasta mare și în fața ei curge fluviul Istru și face din Europa un pământ în formă de insulă. 13. Acolo împăratul a făcut o mulțime de zidiri vrednice de luat în seamă. 14. Căci a întărit cu ziduri toată Europa și a făcut-o peste putință de înfruntat de către barbarii care locuiesc dincolo de fluviul Istru. (...) 33. Vrând să facă din Istru cea mai puternică apărare a noastră și a întregii Europe, împăratul a acoperit țărmul fluviului cu întărituri dese, după cum vom arăta ceva mai încolo, și a așezat pretutindeni pe țărm străji de oșteni, pentru a opri cu strășnicie trecerea barbarilor din părțile acelea. 34. Cu toate aceste înfăptuiri, neavând încredere în amăgitoarea nădejde omenească și gândindu-se că, dacă dușmanii vor izbuti să treacă fluviul în vreun fel oarecare, vor cotropi ogoarele lipsite de apărare, vor lua ca sclavi pe toți oamenii de vârstă tânără și vor prăda toate avuțiile, împăratul nu se mulțumi să le dea o siguranță colectivă prin fortificațiile de pe malurile fluviului, ci le mai dădu și una deosebită. 35. El făcu atât de dese întărituri în sate, inch fiecare ogor își are fortificația sa, sau se af1ă în vecinătatea unui loc întărit.
 


De asemenea, în capitolul 4, autorul face o descriere generală a fortificațiilor restaurate și ridicate de Iustinian:
1. Se cuvine să vorbim și despre celelalte întărituri pe care le-a făcut în această parte a Europei. Dacă aș alcătui o listă a cetăților zidite de împăratul Iustinian la alți oameni, care locuiesc departe și în alte țări, unde n-ar avea mărturie cele spuse de mine, știu bine că vorbele mele ar părea o poveste cu totul de necrezut, din cauza numărului imens al lucrărilor. 2. Dar cum nu-i departe locul unde ele pot fi văzute, iar în mijlocul nostru se află o mulțime de oameni originari de acolo, vom spune cu hotărâre adevărul, căci e o chezășie, și vom enumera fără întârziere întăriturile făcute de împăratul Iustinian în provinciile despre care tocmai am pomenit, fie înnoind pe cele ruinate, fie înălțând ziduri proaspete. 3. Va fi bine să le înșirăm pe toate într-o listă, spre a nu se ivi multă încurcătură în cuvintele noastre din pricina amestecului de nume.
 
În capitolul 7, Procopius prezintă cetățile din provincia Moesia Secunda, rezultată din divizarea vechii provincii Moesia Inferior:
1 Acestea sunt cetățile din Myna, de-a lungul fluviului Istru. Și ne îndreptăm acum spre cele din Tracia, pe care împăratul Iustinian le-a construit de-a lungul țărmului de acolo. 2. Căci mi s-a părut că e natural ca mai întâi să parcurg întregul țărm de acolo și pe urma să mă îndrept spre cele înfăptuite de el în interiorul țării. 3. Deci, să pornim mai întâi de aici spre locuitorii din Moesia   [Secunda], pe care poeții îi numesc „luptători de aproape” [Homer, Iliada, XIII, 5 - n. e. r.]; pentru că țara lor se mărginește cu Illyria. (...) După ea e cetatea Trasmarisca . În fața ei, pe celălalt țărm, împăratul roman Constantin [I cel Mare 306-337] construise odinioară, cu multă grijă, fortăreața numită Daphne [P. Diaconu, În căutarea Dafnei, „Pontica”, 1971 – n. e. r.], socotind că nu va fi inutil să fie străjuit acolo fluviul de ambele părți. 8. Cu trecerea timpului barbarii au distrus totul, iar împăratul Iustinian a zidit-o la loc începând din temelii. 9. După Trasmarisca s-a îngrijit, după cum era nevoie, de cetățile Altina [Oltina – n. e. r.] și Candidiana probabil [Malăk Preslaveț/Bulgaria – n. e. r.], distruse cu mult înainte de dușmani. 10. După aceea sunt de-a lungul malului Istrului trei cetăți: Saltupyrgos [neidentificată - n. e. r.], Dorostolos și Sucidava . 11. La fiecare din ele împăratul a reparat cu îngrijire părțile căzute în ruină. 12. Aceeași grijă a avut și de Questris [probabil Equestris epitet pentru Colonia Iulia / Corpul Inscripțiilor latine, XIII, 2, 1 – n. e. r.], care e mai departe de țărm. De asemenea a făcut mai mare și mai întins fortul Palamatis, situat într-un loc strâmt, deși nu lângă malul fluviului. 13. În imediata apropiere de el a zidit o fortăreață noua, Adina [neidentificată – n. e. r.], pentru că barbarii sclavini [grupuri de slavi desprinse de masa slavă din Câmpia Munteană – n. e. r.] stăteau mereu ascunși acolo și pândeau pe călători, făcând cu neputință trecerea prin acele locuri. 14. A mai construit și fortul Tilicion [Tegulicium-Vetrun/Bulgaria – n. e. r.], iar la stânga lui o întăritură. 15. Acestea sunt fortificațiile din Moesia, atât cele de pe malul Istrului, cât și cele din apropierea lui.
 


Tot în capitolul 7, sunt prezentate principalele fortificații din provincia Scythia Minor:
16. Acum mă voi ocupa de cele din Sciția . Aici este mai întâi fortăreața cu numele sfântului Ciril, căreia împăratul Iustinian i-a refăcut cu grijă părțile ruinate din cauza timpului. 17. Dincolo de ea se af1ă din vechime o cetate numită Ulmetum . Din cauză că barbarii sclavini își făcuseră acolo un loc de pândă, unde stătuseră un timp foarte îndelungat, ea fusese lăsată cu totul în părăsire și nu mai rămăsese nimic din ea, decât numele. 18. Pe aceasta a rezidit-o din temelie și a scăpat astfel părțile acelea de năvălirile sclavinilor. 19. Undeva, după ea, se afla orașul Ibida , ale cărui ziduri se ruinaseră în mare parte ; pe acestea le-a renovat fără întârziere și a făcut astfel ca orașul să fie cât se poate de întărit. 20. Dincolo de el a pus să se construiască o fortăreață nouă, numită Aegissus . Se mai afla, la extremitatea Scitiei, și altă fortareață, cu numele Halmyris . Și pe aceasta a restaurat-o, reparându-i o mare parte care se ruinase.
 
În capitolul 11, autorul enumeră fortificațiile din Moesia Secunda și Scythia Minor aflate pe țărmul Mării Negre și al Dunării:
20. A ridicat în toată Tracia nenumărate fortărețe, datorită cărora regiunea, care mai înainte fusese expusă năvălirilor dușmanilor, a fost acum pusă cu totul la adăpost de pustiiri. Iată numele acestor fortărețe, după câte ne amintim...
Celelalte fortărețe ale Traciei, de-a lungul Pontului Euxin și ale fluviului Istru, precum și în interiorul țării:
În Moesia, de-a lungul fluviului Istru:
Erculente, Scatrina, Appiara, Exantaprista, Deoniana, Limo, Odyssus, Bidigis, Arina, Nicopolis, Zicideva [probabil Sucidava – n. e. r.], Spibyros, Orașu1 Castellon, Cistidizus, Basternas,  Metanos, Veripara, Spathizos, Marcerota, Bodas, Zisnudeva, Turules, Iustinianupolis, Therma, Gemellomuntes, Asilva [Ad Silvam – n. e. r.], Cuscauri, Cusculi Fossatum [„sat”  – n. e. r.], Bisdina, Marcianopolis [Devnea – Bulgaria], Scythias, Grapso, Nono [Novovicus / Mihai Bravu (Tulcea) – n. e. r.], Trosmis, Neaioduno , Residina, Constantiana [Tomis?  – n. .e  r.],  Callatis Bassidina, Beledina, Abrittos [Razgrad – Bulgaria], Rubusta, Diniscarta, Monteregine, Becis, Altina, Manroballe, Tigra, Scedeba, Novas.
În interiorul țării :
Copustoros, Virginaso, Tillito, Ancyriana, Murideva, Itzes, Castellonovo, Padisara, Bismafa, Valentiniana, Zaldapa [probabil Bazargic/Cadrilater-Bulgaria – n. e. r.], Axiopa , Carso , Gratiana [pe Dunăre / Notitia Dignitatum   – n. .e  r.], Preidis, Argamo , Paulimandra [„staulul lui Paul” – n. e. r.], Tzasclis [Ad Salices? – n. e. r.], Pulchra Theodora, Tomis , Creas [Crane/Ecrene - Cadrilater/Bulgaria - n. e. r.], Catassu, Nisconis, Noveiustiniana, Presidio, Ergamia [Argamum? – n. e. r.].
 
Bibliografie
Procopii Caesariensis Opera omnia, recognovit J. Haury. Editio stereotypa correctior. Addenda et corrigenda adiecit Gerhard Wirth, Leipzig, 1962-1964.
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970. (LV. Procopius din Caesarea)
 
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Procopius (sec. VI) - „Despre războaie” (Cărțile VII, VIII)