Istoria Dobrogei - Populație - Popoare Carpii

În secolul II, carpii eraumenționați la est de Carpați degrecul Ptolemeu în Geografia(III, 8, 1-3), în timp ce cercetările arheologice le atribuieculturaPoieneşti-Vârtişcoiu din Moldova.Urmele lor au fost identificate în 200 locuri din Moldova istorică subcarpatică şi centrală, inclusiv 75 de tezaure monetare romane, care provin din comerț sau din subsidiile acordate de romani și dovedesc şiexistența unor relaţiipaşnice. Cultura carpică, datată între 107-319, poate fi considerată ca o formă evoluată a La Tène-ului dacic, cu influenţe romane şisarmatice.
 
Dar calipizii, menționați de Herodot (IV,17), Strabon (XII, 3,21) şi Pomponius Mela (II,1,7), ca şi carpizii evocați de Ephoros (frag.158,78) şi Pseudo Scymnos (842-844), nu erau carpi, aşa cum considerau istorici ca Wilhelm Tomaschek (1841-1901), EllisMinns (1874-1953) și V. Pârvan, „Enciclopedia Dacică” considerând că aceștia erau „cel mult” înrudiți cu carpii. Ca urmare, nu se mai poate susţine că cele mai vechi surse scrise îi așează pe carpi în sud-vestul Ucrainei, de unde ar fi migrat spre Moldova.
 
Numelecarpilor venea de la muntele Carpates, nume ce deriva din rădăcina sker= „a tăia” sau din karpë = „stâncă”, ori de la rădăcina indo-europeană kar = "a lăuda". Pe de altă parte, arheologul Vasile Pârvan (1882-1927) considera că munţiiCarpaţi au luat numele de la carpi.
 
Atacurile carpilor împotriva Imperiului Roman au avut loc în contextul crizei secolului III a statului roman, când luptele interminabile pentru tron se desfășoară concomitent cu atacurile numeroaselor popoare barbare de la lunga graniță imperială europeană.


 
Ca urmare a victoriilor obţinute împotriva carpilor, unii împăraţi au primit titlul CarpicusMaximus: Filip Arabul (244-249), Aurelian (270-275), Diocletian (284-305), Maximian (286-305, ConstantiusI Chlorus (305-306) şi Constantin I cel Mare (306-337). În consecință, unii dintre carpii învinși au fost colonizați în Imperiul Roman,
 
Primul atac a avut loc în 238,ofensiva lorspre sud trecând prin provincia Moesia Inferior, după cum se menționează Scriitorii istoriei împăraților(sec. V) (XIX, 16): „sub aceştia (împărații PupienusşiBalbinus), carpii s-au luptat împotriva moesilor. Tot atunci a început şi războiul cu sciţiişi tot în aceeaşi vreme a avut loc şi distrugerea Histriei, sau (după cum spune Dexippus prin Iulius Capitolinus) a cetăţiihistriene.”De fapt, atunci începuse lunga perioadă de invazii barbare numită în izvoarele epocii bellumScythicum (războiul scitic), deoarece pentru barbarii de la nordul Dunării de Jos istoriografia greco-romanăfolosea denumirea  generică a predecesorilor sciți.
 


Victoria lui Filip Arabul împotriva carpilor este menționată de Zosimos (sec. V) în Istoria contemporană(I, 20): „20. Socotind ca în felul acesta își va vedea întărită domnia, Filip a pornit cu oaste împotriva carpilor, care acum pustiau meleagurile de lângă Istru. Și, având loc o bătălie, barbarii n-au îndurat atacul, ci au fugit într-o cetate, unde au fost împresurați. Văzând că aceia dintre ei care se împrăștiaseră în toate părțile se strâng laolaltă, au prins inimă. Ei năvăliră afară din cetate și pe negândite se năpustiră asupra oștirii romane. Dar neputând ține piept atacului maurilor, ei propuseră o înțelegere pe care Filip a primit-o ușor.”
 
Tot Zosimos evocă noiincursiuni devastatoare ale carpilor în timpul domniei lui TrebonianusGallus (251-253):  „27. În timp ce situația era aceasta și stăpânitorii nu erau în stare câtuși de puțin să vină în ajutorul statului și nu le păsa de ceea ce se afla în afară de Roma, goții, boranii, urugunzii și carpii începură să prade din nou orașele din Europa [Peninsula Balcanică], punând mâna pe ce mai rămăsese. (...)
„31. Boranii, goții, carpii și urugunzii (neamurile acestea locuiesc lângă Istru) nu lăsau nicio parte a Italiei sau a Illyriei scutită de continue pustiiri și jefuiau totul, fără a fi împiedicați de nimeni. Boranii încercară să treacă și în Asia și izbutiră cu ușurință, mulțumită ajutorului dat de locuitorii Bosforului, care le puneau la îndemână corăbii, mai degrabă de frică decât de bunăvoie; și le slujeau drept călăuze la trecere.”
 
O inscripţie din Durostorum/Silistra [Cadrilater-Bulgaria] îl omagiază pe împăratul Aurelian pentru victoria obținută între Carsium și Sucidava: „quot imperator AurelianusvicitreginamZenobiaminvisosquetyrannos et Carpos ... inter Carsium et Sucidavam delevit”. (Corpus InscriptionesLatinorum, III, 12456).
 
După înfrângereaîn fața lui Aurelian, unii carpi au fost colonizaţi în dreapta Dunării, așa cum arată Aurelius Victor (Caesares, 39, 43), care adaugă, în mod exagerat, că în timpul domniei lui Galerius[cezar în Est 293-305; august în Est 305-311] a fost mutată forțat întreagapopulație carpică„43. Și între timp marcomanii [germani pe Dunărea mijlocie] au fost distruși, iar tot neamul carpilor a fost mutat pe teritoriul nostru; o bună parte dintre aceștia se găsea aici încă de la Aurelian.”
 
Victoriile augustul Diocleţian(Est) şi ce zarului său Galeriussunt amintite de Eutropius (IX, 25) și Iordanes (Getica, XVI, 91, 92), precum și o nouă invazie aliată în Balcani:
„25.Apoi ei au purtat diferite războaie, atât împreună cât şi fiecare în parte supunându-i pe carpi şi bastarni şi învingându-i pe sarmaţi. Din rândul acestor neamuri au aşezat o mulţime foarte mare de prizonieri la graniţele imperiului";
„91.Acesta [Ostrogotha], primindu-i, s-a înflăcărat de vorbele lor și a alcătuit de îndată o armata de treizeci de mii de oameni dintr-ai săi în vederea războiului ; au fost incluși și taifali și unii dintre asdingi, dar și trei mii de carpi, un neam de oameni totdeauna gata de război și care adesea au fost dușmănoși romanilor ; totuși pe aceștia, în urmă, pe vremea împăraților Diocletian și Maximianus, cezarul GaleriusMaximus i-a învins și i-a supus statului roman. Adăugând deci Ostrogotha acestora pe goții săi și pe peucinii din insula Peuce, care se găsește la gurile Dunării la vărsarea în Pont, a pus în fruntea lor pe Argait și pe Gunteric, cei mai vestiți comandanți din neamul lor.
92. Aceștia, trecând pe dată Dunărea și devastând Moesia pentru a doua oară, au atacat Marcianopolis [Devnea-Bulgaria de est], faimoasa metropolă a acestei regiuni, și după un lung asediu au părăsit-o, primind bani de la cei ce se aflau in cetate.”
 
În continuare, Ammianus Marcellinus (XXVII, 5) şi Zosimos (IV, 10) menționează campaniile co-împăratului Valens(Est) împotriva goților din anii 367-369, care se instalează într-o tabără la vicus Carporum: „5. În anul următor, încercând să intre iarăşi cu aceeaşi grabă în ţinuturileduşmanului, a fost împiedicat de umflarea apelor Dunăriişi a rămas pe loc în apropiere de satul Carpilor, dând poruncă să i se măsoare până spre toamnă o tabără de vară. De acolo, neputând face nimic din pricina mărimii apelor, s-a dus în tabăra de iarnă de la Marcianopolis”
 


Carpii sunt menţionaţi pentru ultima dată de către Zosimos (IV, 34,6) în 381, când, împreună cu huniişiscirii, au fost respinşi de împăratul Theodosius I (378-395). „Enciclopedia Dacică” interpretează denumirea de „carpodaci”folosită de istoricul grec ca pentru a arăta că atacatorii au fost „carpii de origine dacică” sau carpii din Dacia şi nu cei care se aflau în imperiu.
 
Bibliografie
Adrian Rădulescu & Ion Bitoleanu, Istoria Dobrogei, ed. revizuită și adăugită (1978), Ex Ponto, Constanța, 1998.
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970
Carpii, „Enciclopedia Dacica”, 
 
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța 


Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în RelaţiiInternaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și: