Istoria Dobrogei Dr. Horia Slobozeanu, proprietarul primului muzeu arheologic din țară

 
Impresionat de tezaurul arheologic al Dobrogei dr. Horia Slobozeanu a pus pe la intrarea în casa sa din Eforie Sud cuvintele: „Rar se mai poate întâlni un colț de pământ care pe o întindere atât de mică să fi încăput o atât de bogată și de zbuciumată istorie“.
 
Imobilul construit în Eforie Sud, chiar pe șoseaua Constanța – Mangalia, în apropierea farmaciei Magda, a devenit cu încetul un muzeu arheologic pus la dispoziția publicului în sezonul balnear. Aici locuia împreună cu soţia şi cu cei doi copii, George şi Ileana. Mai târziu, George a devenit medic stomatolog, iar Ileana arhitect.
 
Munca de arheolog voluntar începută cu pasiune, încă din anul 1924, sub îndrumarea lui Vasile Pârvan, pe șantierul de la Callatis i-a permis să adune un număr imens de piese arheologice: vase grecești din sec. VII – VI a.Hr., coloane, statuete, basoreliefuri, inscripții etc. Participă tot cu savantul Pârvan și la săpăturile malurilor lacului Techirghiol de unde aduce în muzeu piese primitive getice.
 


Studiul „Consideraţiuni asupra aşezărilor antice din jurul lacurilor Techirghiol şi Agigea”, apărut în Materiale şi cercetări arheologice, vol. V, 1959, se constituie în acelaşi timp într-un util catalog inventar al pieselor pe care le deţinea doctorul, dar şi modul de provenienţă al acestora, încadrarea fiecărui obiect în timpul şi cultura aparţinătoare, cu referire la marii arheologi Vasile Pârvan, Grigore Florescu, Radu Pascu, Radu Vulpe, Vasile Canarache.
 
Pentru  turiştii ce poposeau în pragul casei era ghid, rupându-şi din timpul său oricât era nevoie pentru a arăta celor interesaţi din nestematele istoriei acestor locuri. Se apleca cu o mare curiozitate mai ales spre inscripţiile greceşti şi latine, le descifra mesajele. 
 
Între inscripţiile pe care le deţinea se afla excepţionalul text al Tratatului de alianţă încheiat în jurul anului 70 a.Hr. între Roma şi Callatis, un unicum în epigrafia latină. Și din această inscripție rezultă măreția cetății pontice și rolul ei jucat în Imperiul roman ! Importanţi arheologi români au studiat colecţia doctorului Slobozeanu.
 


Cu ocazia împlinirii a 30 de ani de existenţă, Societatea Numismatică Română a organizat în sălile fundaţiei Dalles o frumoasă şi interesantă expoziţie de numismatică, medalistică şi arheologie. Iniţiativa aparţinea prof. I. Andrieşescu şi lui Constantin Moisil, directorul Arhivelor Statului şi preşedintele societăţii. Au fost expuse nenumărate obiecte aparţinând instituţiilor de profil, dar şi colecţionarilor.
 
Obiecte de arheologie, spre exemplu au fost expuse din fondul Muzeului naţional de antitichităţi, Institutului arheologic al Olteniei-Craiova, Muzeului municipal, dar și din colecțiile private ale dr. Horia Slobozeanu, Nadyda Romalo şi C.D. Vasiliu. Expoziţia a fost urmată de un congres numismatic care a dat la iveală multe lucruri în legătură cu trecutul ţării, necunoscute până în prezent, cum notau ziariştii.[1]
 
Arheologul D. Tudor publică în  anul 2012 în revista Pontica despre colecţia dr. Horia Slobozeanu: „În 1948, am cercetat colecţia de monumente de piatră strânsă de dr. Horia Slobozeanu în grădina casei sale de la Eforie Sud. Cu îngăduinţa proprietarului mi-am notat atunci cinci fragmente epigrafice, dintre care, cel mai important a fost deja publicat. Dintre ele, patru au fost transportate la muzeul din Constanţa, iar al cincilea, se pare, este dispărut. Dr. Slobozeanu a informat că toate fuseseră cumpărate de el de la diferiţi particulari din Mangalia. La Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa cele de mai jos au fost inventariate (inv. nr. 15946; 15943 şi 15965) JG. 61.[2]“
 


De altfel, însuşi doctorul-arheolog, dovedind cunoştinţe temeinice despre perioada istorică ale cărei mărturii le aduna cu atenţie, a publicat mai multe studii despre Reprezentările din cultul lui Dionysos şi al nimfelor de pe litoralul vestic al Mării Negre, Viaţa teatrală şi muzicală a Callatisului, Staţiunea antică de la Schitu ş.a.

Arhitectul Răzvan Lăzărescu ne-a evocat chipul bunicului său maternal, vorbindu-ne într-un lung interviu și despre pitorescul casei din Eforie Sud, piesele arheologice care au devenit apoi colecţiile muzeului de istorie constănțean, grija exagerată a bunicului faţă de fiecare inscripţie-martor al milenarei noastre istorii pontice. „Considera  muzeul ca pe copilul său, un membru al familiei egal cu ceilalți”.
La sfârșitul unui lung interviu, ne-a oferit un album de familie, din care vom ilustra și acest demers jurnalistic.

 
Tocmai de aceea fotografiile din albumul aflat acum în posesia noastră au rămas singura dovadă, iată, a acestor valori incomensurabile adunate cu efort financiar de doctorul Slobozeanu.


 

Horia Slobozeanu s-a născut în Bârlad, la 9 aprilie 1887, și a obținut titlul de doctor la Facultatea din București, în 1915.
 
Participă la campania militară din 1913 şi apoi în Primul Război Mondial ca medic de batalion și este decorat cu „Coroana României”. La sfârşitul războiului este numit medic la Tecuci și directorul orfelinatului din localitate.
 
Devine membru al Societăţii Române de Istoria Medicinii (SRIM) care şi-a început activitatea în 1929, la iniţiativa lui Victor Gomoiu şi, de-a lungul timpului, s-a impus ca for ştiinţific al acestui domeniu interdisciplinar. Face parte din structurile de conducere încă de la înfiinţare.[3]
 
Despre activitatea lui de cercetare științifică scria presa vremii. „Dr. Horia C. Slobozeanu, asistent de puericultură al clinicii obstetricale din Bucureşti şi membru al Societății de pediatrie din Paris, cu studii de specializare în străinătate în serviciul Prof. Hutinel, Nobecourt şi Marfan (Paris) şi în acelea ale Prof. Finkelstein şi Czemy (Berlin), urmând paralel lucrările de anatomie patologică în laboratorul Prof. Roussy şi Lubarsch.
 


În ţară a fost ataşat clinicii obstetricale şi în prezent funcţionează ca profesor de puericultură la Şcoala de moaşe rurale. În aceste calităţi a făcut numeroase lucrări, 74, printre cari 69 de pediatrie, publicate în revistele din ţară şi unele în cele din străinătate, şi a inspirat şi ajutat cu material şi observaţiuni personale 11 teze în intervalul de la 1925 şi până în prezent. Practicând vara în staţiunea Carmen-Sylva, Tekir-Ghiol, a putut da naştere unei serii de lucrări îndreptate asupra factorilor acestei staţiuni maritime.”
 
Desfăşoară o largă activitate medicală şi ştiinţifică ca profesor în învăţământul mediu, asistent şi docent universitar.
 
Este primul puericultor de maternitate din ţară. În cadrul activităţii didactice a pregătit multe serii de studenţi şi elevi ai şcolilor de obstetrică.
 
În paralel se dedică studiului balneologiei. Este medic al staţiunii Movilă - Techirghiol unde se preocupă intens de efectul curelor de mare şi nămol asupra copiilor bolnavi, semnând peste 130 de comunicări. În acest domeniu a fost elevul marelui balneolog și om de cultură, dr. Iosef Dona (1875-1956).
 
În 1926 a studiat apa Mării Negre și a lacului Techirghiol în lunile de vară înregistrând zilnic temperatura apei, aerului, vântul, aceste date le-a prezentat la cel de-al V-lea Congres Internațional de talasoterapie care s-a ținut în mai 1928 la Constanța.
 
Câteva titluri de lucrări semnate Horia Slobozeanu: Copilul, 1924, Sfaturi pentru creşterea copiilor, 1924, Băile de soare şi climatul maritim,1925, Terapeutică infantilă, 1928, Creşterea în greutate după cură la Techirghiol Movilă,1929, Câteva reflecţii asupra stării noastre de sănătate, 1932, Staţiunea Movilă- Techirghiol din punct de vedere medical, 1933 ş.a.[4]
 
Dr. Horia Slobozeanu a fost bun prieten cu dr. Victor Climescu (1895 – 1967), directorul Sanatoriului de Chirurgie osteo-articulară  de la Eforie - Sud și șef de școală, cu care a efectuat nenumărate studii privind tratamentul chirurgical cu cel balnear la copiii bolnavi de TBC osos.[5]
L-a cunoscut pe pictorul Ion Țuculescu cu care a împărtăşit o pasiune comună: studierea lacului Techirghiol. Pictorul a fost şi pacient şi prieten al doctorului, după cum singur mărturiseşte într-un splendid reportaj.
 
Doctorul a murit în data de 28 iulie 1961 de o boală nemiloasă şi îşi doarme somnul de veci în Cimitirul Bellu din Bucureşti. La moartea sa a fost publicat un necrolog semnat Emilian Popescu în Revista de studii de istorie veche. Pentru colecţia sa arheologică, pe care înainte de moarte a dăruit-o Sfatului Popular al regiunii Dobrogea şi care va fi îndreptăţită să-i poarte numele - pentru generozitatea sa şi pentru serviciile aduse ştiinţei arheologice se cuvine a-i spune „Have pia anima“. [6] 
 
Casa dr. Horia Slobozeanu și-a schimbat mulți proprietari, dar rezistă și astăzi, deși nimic nu amintește despre istoria ei și despre personalitatea proprietarului său.
 
Despre Aurelia Lăpuşan

Aurelia Lăpuşan, poetă, prozatoare, publicistă, cadru universitar. Născută la 24 iulie 1948 în Constanţa. Absolventă a Facultăţii de Limba şi Literatura Română - Universitatea Bucureşti. Cursuri postuniversitare de jurnalistică. Doctorat în teoria şi estetica teatrului. Activitate jurnalistică, universitară şi bibliografică. Este autoarea a numeroase volume de poezii, proză, din lista sa de lucrări publicate făcând parte şi 21 de monografii dedicate Dobrogei, cele mai multe scrise în coautorat cu Ștefan Lăpușan.
 
Citește și:
Istoria Dobrogei Semion Petrescu a adus animatograful lui Edison la Constanța
 
Vasile Canarache, istoric, arheolog şi muzeograf

Titus Cergău - învăţător și autor al unor cărţi şi articole dedicate legendelor Dobrogei

---