Horia Macellariu - Comandant Forţele Navale Maritime

CONTRAAMIRALUL HORIA MACELLARIU (1894 - 1989)

Destinul contraamiralului Horia Macellariu este legat de oraşul Constanţa mai mult decât al oricărui alt amiral român.
 

Studiile și activitatea Contraamiralului Horia Macellariu

• 10 mai 1894 - Se naște la Craiova, având rădăcini transilvănene. Unul dintre străbunii săi a fost Ilie Macellariu, primul preşedinte al Partidului Naţional Român din Transilvania.

După finalizarea cursurilor primare în oraşul natal, a urmat Liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti.

• 1915 - Absolvă Şcoala de Artilerie, Geniu şi Marină. A fost avansat în grad de sublocotenent şi numit adjutant al comandantului Diviziei de Dunăre, iar la intrarea României în Războiul de Reîntregire, se afla în poziţia de adjutant al comandantului Flotei de operaţii, contraamiralul Nicolae Negrescu, şi comandant al navei-amiral - Principele Nicolae. Tânărul ofiţer s-a arătat de un calm imperturbabil în conducerea navei sub ploaia de obuze de toate calibrele la Turtucaia, de două ori la Rasova, o data la Hârşova. De aceea a fost decorat. După război, a fost numit comandantul militar al portului Feteşti.
• 1920 - Comandantul Şcolii de pilotaj şi hidrografie de la Dunăre.
• 1923 - A primit comanda canonierei Lt.Remus Lepri, funcţie ce a deţinut-o timp de doi ani.
• 1927-28 - Şcoala de Război Naval din Paris absolvind cu calificativul de Foarte bun şi decorat cu Legiunea de Onoare.
• 5 decembrie 1932 - Este mutat de la Marină în cadrele Şcoalei Superioare de Război a Armatei, ca inspector de studii şi conducător al Secţiei de marina, organizată şi înfiinţată de el, pe care a condus-o până la 7 noiembrie 1936.
• 18 aprilie 1938 - I s-a încredinţat comanda distrugătorului Regina Maria. Pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost ataşat pentru scurt timp pe lângă Misiunea Navală Germană din Bucureşti.
• ianuarie 1942 - A primit comanda Escadrilei de distrugătoare.
• 1943 - A fost comandantul Forţelor Navale Maritime.
• martie 1944 - A fost avansat la gradul de contraamiral.
• 23 august 1944 - Datorită calmului, tactului şi relaţiilor sale personale cu şefii marinei germane din Marea Neagră, a reuşit să evite declanşarea unei agresiuni la Constanţa, care ar fi costat vieţi omeneşti şi imense pagube materiale. În calitatea sa de comandant militar al întregii Dobroge, a primit plicul cu ultimatumul amiralului sovietic Oktiabriski, prin care i se cerea predarea navelor militare româneşti. Răspunsul său a fost un nu ferm.
• Septembrie 1944 - Este chemat la Bucureşti, unde i s-a încredinţat comanda Şcolilor Marinei, dispersate la fluviu, în localităţile Zimnicea şi Turnu Măgurele.

De-a lungul anilor, a publicat cursuri şi studii de specialitate pentru ofiţerii de marină, a tradus din franceză şi italiană numeroase materiale referitoare la marină.

• Februarie 1945 - Amiralul (la vârsta de 51 ani) a fost scos la supranumerar din cadrele Marinei. Conştient că noul drum al României este unul contrar principiilor sale, s-a înscris în Mişcarea Libertăţii Româneşti. A fost condamnat, în lipsă, la muncă silnică pe viaţă. A fost arestat şi a executat peste 16 ani de temniţă grea în închisorile de la Jilava, Aiud, Râmnicu Sărat şi Gherla, de unde a fost eliberat prin Decretul de amnistie 411/1964. I-a fost dat să mai trăiască un sfert de veac, alături de familia sa, în Bucureşti.
• 11 iulie 1989 - S-a stins din viață și este înmormântat în cripta familiei din cimitirul de la Mânăstirea Cozia.
• 23 noiembrie 2018 - În cadrul evenimentului „Etniile împreună pentru Dobrogea”, cotidianul ZIUA de Constanța i-a acordat, post-mortem, distincția „Meritul Dobrogean“, ce a fost însoțită de medalia „Colonel Marin Ionescu Dobrogianu”.

 

Mai multe despre personalitatea lui Horia Macellariu puteţi citi accesând articolele de mai jos:

#Dobrogeaetnică „Meritul Dobrogean“ pentru contraamiralul Horia Macellariu (1894 - 1989)

Cine repară onoarea Marinei? El a salvat-o! (galerie foto)

#Dobrogeaetnică Laudatio contraamiralul Horia Macellariu (1894 - 1989)

Confidentul lui Horia Macellariu