Preotul Nicolae Paveliu, ctitor de biserici în Dobrogea

În anul 1896, în Constanța a pus piciorul pentru prima dată preotul Nicolae Paveliu, cel care avea să lase o bogată moștenire spirituală locuitorilor orașului Constanța: bisericile „Adormirea Maicii Domnului“ 1 și „Sfântul Gheorghe“, ambele monumente istorice.

• 25 martie 1874 - S-a născut la București, din părinții Vasile și Teodora Paveliu.

A urmat cursul primar la școala „Maidanul dulapului” (azi „Enăchiță Văcărescu”), după care a urmat cursul inferior la Seminarul Teologic „Nifon Mitropolitul” din București.

• 1893 - S-a înrolat ca voluntar în armată, în Regimentul 9 Infanterie Râmnicu Sărat. După doar un an de activitate, a fost avansat la gradul de sergent major.
• 12 noiembrie 1895 - S-a căsătorit cu Alexandrina Popescu din Râmnicu Sărat, cu care a avut nouă copii, dintre care doar șase au ajuns mari: Emilian, Dumitru, Ion, Iulian-Niculae, Constanța și Sandu, iar o altă fiică, Sofia, a murit la opt ani.
• 3 august 1896 - A fost hirotonit diacon.
• 5 august 1896 - A fost hirotonit preot de Partenie Clinceni, episcopul Dunării de Jos, pe seama parohiei Artmutlia, din județul Tulcea, parohie în care nu va sluji.
• 1 octombrie 1896 - Imediat după terminarea perioadei de practică preoțească, a fost transferat la Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
• 1902 - 1914 - Părintele Nicolae Paveliu a ocupat neîntrerupt funcția de subprotoiereu al județului Constanța, activitate pentru care a fost foarte apreciat.
• 1915 - Aproape zece ani, după cum singur mărturisește, a fost duhovnicul garnizoanei și al arestului preventiv.
• 1925 - A fost ales membru în parlamentul bisericesc - adunarea eparhială, dar funcțiile administrative nu l-au ocolit nici mai târziu, după cum mărturisește, în predica sa, un preot la înmormântarea părintelui Paveliu: „Se știa că noile formațiuni sânt demnități onorifice, care vor cere numai muncă, fără nicio compensație materială. Preotul Nicolae Paveliu, deși nu bătrân, totuși la o vârstă când încep să fie îndreptățite menajamentele, își asumă greaua răspundere de secretar general al episcopiei, în care un an întreg funcționează gratuit”.
• 1 ianuarie 1927 - Preasfințitul Episcop Gherontie, apreciind sârguința sa, îi încredințează demnitatea de consilier eparhial, în care a funcționat până la moarte.
• 11 februarie 1929 - A încetat din viață.

 

Recunoașteri și decorații acordate Preotului Nicolae Paveliu

Pentru meritele sale, părintele Nicolae Paveliu a fost recompensat cu mai multe ranguri bisericești. A fost hirotonisit, pe rând: duhovnic (1897), sachelar (1898), iconom (1903) și iconom stavrofor (1911), iar pentru că a participat activ în Primul Război Mondial, fiind mobilizat la Spitalul Militar al Corpului 5 de Armată, a fost decorat cu medalia „Crucea de război”2. A murit pe 11 februarie 1929 și este înmormântat în Cimitirul Central Constanța.
23 noiembrie 2018 - La 140 de ani de la reintegrarea Dobrogei la România, cotidianul ZIUA de Constanța a organizat evenimentul „Etniile împreună pentru Dobrogea”, prilej cu care i-a acordat post-mortem distincția „Meritul Dobrogean“, însoțită de medalia „Colonel Marin Ionescu Dobrogianu”, pe care le-a primit preotul Jean Mihai, de la Parohia Bisericii „Adormirea Maicii Domnului I”.


 

Mai multe despre personalitatea părintelui Nicolae Paveliu puteţi citi accesând articolele de mai jos:

#Dobrogeaetnică „Meritul Dobrogean“ pentru preotul Nicolae Paveliu (25.03.1874 - 11.02.1929) 

#Dobrogeaetnică Laudatio Preot Nicolae Paveliu

În timpului războiului, biserica a fost transformată în grajd şi apoi incendiată Povestea preotului care a lăsat Constanţei două monumente istorice (galerie foto+document)

Părintele Nicolae Paveliu, ctitor al Bisericii „Sfântul Gheorghe” din Constanța - „Cea dintâi grijă a mea a fost acest sfânt locaș”