Istoria Dobrogei Povestea de dragoste a unui primar al Constanței - Cristea Georgescu

03 May, 2024 17:00 Aurelia LĂPUŞAN 10258 Marime text

Versiune printabila

În zona peninsulară a orașului, este o străduță care se numește „Cristea Georgescu”. Nu și-a schimbat numele oricâte macazuri s-au pus în viața orașului. Cuprinde câteva imobile vechi, câteva moderne, într-o amestecătură de stiluri și proprietăți. Printre ele, o clădire care poartă cu ea istoria unui internat de fete, primul din oraș, rod al insistențelor celei care a fost Valentina Boteanu, prima soție a lui Cristea Georgescu.

Pentru cei care vor să cunoască cine a fost Cristea Georgescu - născut la 20 iulie 1860 – mort la 22 mai 1908, într-o simplă filă de dicționar putem scrie doar că a fost magistrat, avocat, dar și de mai multe ori primar al Constanţei: septembrie 1901- noiembrie 1901, februarie 1902 – septembrie 1904, aprilie 1907 - mai 1908. Însumate, perioadele ocupate pe scaunul primului edil nu reprezintă un timp lung, dar faptele lui edilitare au rămas bine gravate în istoria oraşului.

Un artist de mare succes

Cristea Georgescu se născuse la Huşi, într-o familie modestă, și se şcolise în Iaşi, obținând licența în Drept. Ca să se poată întreține a fost, pe rând, pedagog la Institutele Unite și impiegat la grefa Tribunalului din Iași[1]. A fost numit la 29 aprilie 1894 supleant la Tribunalul Județean Constanța și aici a rămas până la sfârșitul vieții.

Avea însă o mare pasiune pentru muzică. Ocupa frecvent scena de concert, interpretând cu o caldă voce de bas-bariton arii celebre. Presa vremii elogia prestația lui artistică: „Un frumos, foarte frumos concert a avut loc în seara de 1 Martie, în sala Sidoli: era cântul de adio sau de la revedere (sper încă) a tânărului Cristea Georgescu, căruia corul mitropoliei, orchestra conservatorului, societatea dramatică şi trei domnișoare din societatea ieşană i-au dat concursul lor pentru acest concert. D-l Cristea Georgescu are o frumoasă şi bine timbrată voce de bas, de o întindere de mai bine de două octave, are cu alte cuvinte o adevărată comoară în gâtul său.”[2]

„Cu ocasiunea congresului (n.n. al studenților români dedicat lui Eminescu) din Botoșani, eminentul nostru bas Cristea Georgescu va da acolo cu concursul câtorva artiști două concerte, unul în folosul populațiunei sărace din Botoșani și altul destinat pentru a constitui un fond, care să servească tânărului Georgescu la plecarea în străinătate pentru a se cultiva pe tărâmul artistic. Ambele concerte sperăm că vor fi încoronate de succes, mai ales că botoșenenii — iubitori de artă — au avut dese ocasiuni să admire pe d. Georgescu.”[3]

„Din Huşi ni se scrie că în acel oraş se organizase o serată muzicală şi literară în folosul cunoscutului bas Cristea Georgescu, care s-a distins aşa de mult în ţară şi care s-a dus un an în străinătate, la Milano, pentru a studia acolo muzica mai sistematic”[4].

„Dl. Cristea Georgescu, înainte de a pleca la Paris pentru completarea studiilor sale de canto, pentru care Onor. Minister—pe cât aflăm— i-a și acordat o bursă, va da în ziua de 5 decembrie 1892 în sala Primăriei Iași un concert, cu binevoitorul concurs al d-nei V. Nana, domnișoarelor Sofia și Valentina Musicescu, al d-lor T. Mureșanu, O. Weiss și I. Teodorini”[5].

Gavriil Muzicescu devenise la vremea aceea un muzician cu înaltă pregătire, dirijor și organizator de talent al uneia dintre cele mai impunătoare formații corale — Corul Mitropolitan din Iași — unul dintre primii muzicologi aplecați asupra comorilor folclorului românesc, excelent pedagog muzician, desfășurând pe cele mai diverse planuri o adâncă operă de creație, de promovare a valorilor artistice românești, de educație muzicală. Sub influențele acestei personalități muzicale și-au impus amprenta culturală și urmașii lui poposiți pe meleagurile noastre.

Istoricul A.D. Xenopol îi dedică tânărului Cristea Geogescu un medalion: „Acesta avea o voce superbă de bas şi era scriitor (grefier) la Tribunalul de Iaşi. M-am înflăcărat aşa de mult pentru vocea lui, că mă duceam din oraş în oraş spre a ţine prelegeri, iar el spre a cânta şi a-şi aduna astfel câteva mii de lei, cu care putea pleca la Paris. Era prea în vârstă însă (32 de ani) pentru a putea face carieră muzicală; dar el dobândi o măestrie în cântec care îi deschise toate uşile din ţară şi dacă el ajunse ceva, datora mai mult muzicii decât dreptului pe care-l învăţase“.

Prietenia celor doi era cunoscută: „Xenopol va pleca în curând în străinătate și împreună cu d-sa va merge și distinsul basist d. Cristea Georgescu în Italia spre a se pregăti în timpul vacanțelor pentru a intra în conservatorul din Milano. La ședința de la 25 iunie Consiliul comunal a votat un ajutor de 1200 lei, pe timp de un an, d-lui Georgescu pentru a putea studia cu succes arta muzicală.[6]

Tânărul muzician, hotărât să plece la studii pentru desăvârșirea pregătirii lui muzicale, se căsătorește cu dra Valentina Musicescu, duminecă, 27 Decembrie 1892, în catedrala sf. Metropolii din Iași.

Tânăra familie pleacă în Europa și de acolo Cristea Georgescu se întoarce cu o licență în Litere, urmând apoi un doctorat la Paris. Cu o asemenea pregătire juridiccă, Cristea Georgescu este promovat la Constanța procuror, judecător sindic, iar din 1899 judecător al Ocolului Constanţa. Renunţă apoi pentru meseria de avocat, înscriindu-se în Baroul constănţean şi de aici în politică, ca membru al Partidului Liberal.

În paralel, predă la nou-înfiinţatul gimnaziu clasic „Mircea cel Mare“ istorie, latină şi română, avându-i colegi de catedră pe Ion Bănescu, N. Constantinescu Pană, Virgil Andronescu, Economu Rădulescu şi alţii.

Numirea sa ca primar al urbei, la 21 septembrie 1901, se face în urma dizolvării de către prefectul D. Quintescu a Consiliului Comunal al urbei Constanţa. După două luni, este schimbat în urma unor contestaţii privind apartenenţa unora dintre membrii echipei lui, revine în februarie 1902 pentru aproximativ doi ani. Moartea neaşteptată, prematură, la doar 48 de ani, survenită la 22 mai 1908, întrerupe proiectele generoase ale primarului meloman.

Un primar care iubea opera și marea cultură universală

La seratele care se organizau în „Casa Muzicii” de pe strada Mircea, în locuința muzicienilor locali Aur Alexandrescu și Moldova Ghițescu, tânăra familie Valentina și Cristea Georgescu era o prezență constantă. Numele lor îl găsim consemnat în multe cronici semnate în presa locală. Așa se înțelege mai bine cum omul de cultură şi artistul înăscut Cristea Georgescu, primar responsabil și destoinic, alături de soția sa Valentina, fiica muzicianului Gavriil Musicescu, rudă cu frații Ionel și Păstorel Teodoreanu, a încurajat constant evenimentele culturale, susţinând asociaţii, cercuri, publicaţii care să promoveze actele artistice de valoare.

Pe mandatele lui au fost invitaţi la Constanţa pentru a susţine recitaluri „voievodul” operetei, Leonard, actorii: Agata Bârsescu, Constantin Tănase, Luca Massini ş .a. În aceeași perioadă s-au pus bazele Reuniunii Muzicale „Gavriil Musicescu“, în memoria muzicologului care abia se stinsese din viață în 1903.

Un eveniment artistic major în viața Constanței a fost montarea pentru prima dată pe scena teatrului „Elpis” a operei „Lucia di Lammermoor“ de Gaetano Donizetti. Întreaga garnitură a spectacolului s-a făcut cu soliști de la Bucureşti, excepţie doar soprana din rolul principal, interpretat magistral de soţia primarului Cristea Georgescu, nimeni alta decât Valentina Musicescu.

Iubea muzica, dar iubea orașul și respecta oamenii lui...

Istoria Cazinoului începe cu el. La 22 iulie 1903, primarul Cristea Georgescu semna contractul încheiat între Primărie şi arhitectul Daniel Renard pentru executarea planurilor Cazinoului comunal, halei şi ale abatorului din Constanţa. Din iulie 1903 se păstrează un contract încheiat între același primar şi inspectorul general ing. Anghel Saligny, prin care acesta din urmă se angajează să execute studiile şi proiectul consolidării malurilor în partea de nord-est a oraşului Constanţa, între hotelul „Carol I“ şi abator. Câteva luni mai târziu, la 16 ianuarie 1904, Anghel Saligny îi prezintă primarului Cristea Georgescu proiectul formării unei noi plaje în oraş, legat de cel privind întărirea malurilor mării la Constanţa.

Tot primarul Cristea Georgescu a reuşit să obţină de la minister acordul ca localul de pe strada Traian, destinat a fi şcoală primară, să fie modificat corespunzător pentru a deveni clădirea colegiului de astăzi „Mihai Eminescu“. Tot Cristea Georgescu a reorganizat Piaţa Carol, a depus eforturi pentru alimentarea cu apă a oraşului, pentru iluminatul public. S-a implicat major în viața comunității locale, fiind un model de cinste și devotament.

Ca un bun promotor al oraşului adoptiv, Cristea Georgescu a lansat pentru prima dată în istoria Marinei o sărbătoare originală, care a devenit tradiţională, cuprinzând şi o componentă religioasă.

„Cu ocaziunea serbării zilei de 15 august a.c. (1902, n.n.) - Sfânta Maria, patroana Marinei, vor avea loc în apele Constanţei şi pe uscat nişte serbări demne de văzut, precum regate, alergări, serate veneţiene, mare bal pe apă, bărci alegorice, descoperirea Americii, naufragiul Meduzei, corabia Argonauţilor şi altele.

Având onoare a aduce la cunoştinţa domniei voastre vă înaintăm un număr de 5 exemplare a publicaţiunii prin care aducem la cunoştinţă publică aceste serbări mari şi vă rugăm, domnule primar, să binevoiţi a dispune afişarea lor prin locurile cele mai expuse vederii din oraşul domniei voastre“.[7]

Anunţul-afiş realizat de Primăria Constanţa a fost trimis administratorilor din staţiunile balneare Sovata, Călimăneşti, Lacul Sărat, Slănic Moldova şi primarilor din Sinaia, Predeal, Agapia, Câmpina, Sărata Monteoru, Văratec. De acolo de unde primarul aştepta oaspeţii verii, pentru noile băi de mare ale oraşului.
Faleza pe planșa ing. Saligny

La 28 septembrie acelaşi an, sosea pentru o scurtă vizită la Constanţa un grup de studenţi italieni, membri ai Federaţiei Internaţionale a Studenţilor, aflaţi într-un circuit turistic şi de cunoaştere prin Europa. Primarul Cristea Georgescu organizează o primire călduroasă mobilizând elevii Gimnaziului „Mircea cel Mare“, dar şi comunitatea locală, astfel că oaspeţii scriu despre „entuziasmul imens, primirea ospitalieră, sărbătorile, solemnităţile acestor frumoase zile, care au săpat în inimile noastre o brazdă nesecată de gratitudine şi de dragoste frăţească.“[8]

Cristea Georgescu a propus, în anul 1903, construirea unei şosele în prelungire Bulevardul Elisabeta. Sub primariatul lui s-a pus piatra fundamentală la palatul administrativ, investiţie creditată cu un deceniu înainte, s-a pus un accent deosebit pe înfrumuseţarea oraşului.
Grădina publică a Constanței

Grădina publică a fost „făcută cu pompierii şi măturătorii oraşului, deci fără cheltuială, cu pavilion de muzică, cu bufet, cu multe alei de preumblare, cu flori dispuse cu gust de grădinarul primăriei şi cu numeroase plantaţiuni de castani, brazi şi trandafiri.“[9]

După modelul celor care l-au susținut pentru obținerea unei burse în străinătate, în tinerețea sa, Cristea Georgescu ajuta pe oricine îi solicita sprijinul. Este și cazul elevului Ion Jalea, devenit mai târziu un artist plastic de notorietate internațională.

Acesta îi scria:

„Părinţii mei fiind săraci cu desăvârşire după cum dovedeşte actul de paupertate (...) vin şi vă rog să binevoiţi a-mi elibera haine şi cărţi pentru clasa a ll-a în care voi urma în acest an.“

Rezoluţia:

„Elevul Jalea îi sărac, cuminte şi foarte silitor; a luat premiul l în clasa l, merită să fie ajutat.“

Asemenea gesturi de susţinere acordă primarul Cristea Georgescu pictorului Dumitru Hârlescu, care studia pictura la Munchen, pictorului Marius Bunescu, toţi trei devenind în timp mari artişti, cu o operă reprezentativă în cultura naţională.

La 1 februarie 1908, cercul „Cultura“ din localitate, cu sprijinul Reuniunii muzicale „Gavriil Musicescu“ şi sub patronajul primarului Cristea Georgescu, prezenta o serată literară şi muzicală. Cercul „Cultura“ al tinerimii din Constanţa fusese fondat din iniţiativa unui grup de 32 de funcţionari şi meseriaşi locali, iniţial ca un cerc de lectură, în 1904, apoi acesta a pus bazele unei biblioteci, ale unei reviste, preşedinte fiind publicistul şi dramaturgul C.V. Demetrescu.

„N-am văzut în viaţa mea un om de o cinste mai exemplară ca primarul”

Din păcate, viața primarului Cristea Georgescu a fost curmată brusc, la doar 48 de ani. La 21 mai 1908, se deschidea la Constanţa al lX-lea congres anual al Camerelor de comerţ şi industrie din România. În faţa celor 150 de participanţi, aflaţi în sala „Elpis”, se afla primarul. El fusese organizatorul amplei întâlniri, el îi invitase pe participanţi la masa festivă de la hotelul Carol, unde, în prezenţa ministrului Agriculturii şi Domeniilor, a multor demnitari bucureşteni, dar şi a soţiei sale, a apucat să rostească cuvintele: „La popoarele vechi baza civilizaţiunii au fost comerţul şi industria. La atenieni, egipteni, fenicieni...“ Dar fraza a rămas neterminată, căci bărbatul s-a aplecat peste masă şi a căzut. O comoţie cerebrală i-a adus moartea câteva ore mai târziu.

Constantin Sarry, redactorul-şef al publicaţiei „Dobrogea Jună“, scria în necrolog:

„N-am văzut în viaţa mea un om de o cinste mai exemplară ca Cristea Georgescu“.

Și-l cita pe regretatul primar cu vorbele care circulau între membrii consiliului ca un testament:

„Singurul lucru pe care l-am moştenit de la părinţii mei e cinstea!“

Presa națională anunța:

„Înmormântarea primarului Constanţei. Sâmbătă după amiazi s-a făcut înmormântarea rămăşiţelor pământeşti ale regretatului Cristea Georgescu, primarul Constanţei. Cosciugul era depus pe un catafalc în mjlocul catedralei, care era îmbrăcată în doliu. Serviciul religios a fost făcut de S. S. protoereul Grigorescu, înconjurat de şapte preoţi. Au vorbit cu acest prilej S. S. protoereul Grigorescu, dl Ion Roman, decanul avocaţilor din localitate şi dl Negulescu, directorul gimnaziului, arătând calităţile alese de om şi primar cu care a fost înzestrat regretatul defunct”.[10]

Consiliul comunal al Constanţei, întrunindu-se în şedinţă extraordinară a votat suma de 4000 lei[11] pentru înmormântarea lui Cristea Georgescu, hotărând construirea unui cavou la cimitir.

O directoare-model pentru școala dobrogeană

Rămasă de timpuriu văduvă, Valentina Georgescu se recăsătoreşte peste un timp cu președintele tribunalului, George Boteanu. Cu siguranță, prima ei iubire nu poate înlocui nimic din inima femeii căci astăzi, în Cimitirul central din Constanța, sub aceeași lespede de marmură stau pentru eternitate două nume: Cristea Georgescu și Valentina Boteanu. S-au regăsit, probabil, în eternitatea visului lor de a da aură și sens culturii dobrogene.

Aproape două decenii Valentina Boteanu a fost directoarea primei şcoli de fete, inaugurată la Constanța în decembrie 1919, devenită peste ani Colegiul național ”Mihai Eminescu”.

Pianistă, cu o bogată activitate concertistică, timp de 31 de ani a desfășurat activități administrative din care 18 ani a stat la cârma școlii. A luptat eroic în toți anii să facă din Școala de fete ”Domnița Ileana” un standard de învățământ și educație, a luptat cu birocrația, cu greutățile inerente începutului, cu lipsurile, mentalitățile, necunoașterea. A murit în august 1962, asistând neputincioasă la desele și nejustificatele schimbări de drum ale școlii, devenită în acea perioadă Școala medie ”Ana Ipătescu”.

Despre personalitatea acestei femei într-o ediție viitoare la rubrica „Istoria Dobrogei”.

Despre Aurelia Lăpuşan

Aurelia Lăpuşan, poetă, prozatoare, publicistă, cadru universitar. Născută la 24 iulie 1948 în Constanţa. Absolventă a Facultăţii de Limba şi Literatura Română - Universitatea Bucureşti. Cursuri postuniversitare de jurnalistică. Doctorat în teoria şi estetica teatrului. Activitate jurnalistică, universitară şi bibliografică. Este autoarea a numeroase volume de poezii, proză, din lista sa de lucrări publicate făcând parte şi 21 de monografii dedicate Dobrogei, cele mai multe scrise în coautorat cu Ștefan Lăpușan.

Citește și:
Mihail Coiciu - un primar rămas în patrimoniul spiritual al orașului Constanța
Dr. Horia Slobozeanu, proprietarul primului muzeu arheologic din țară
Nicolae N. Moroșan - geolog și arheolog, director al Muzeului de Etnografie și Istorie Naturală

[1] Lăpușan, Aurelia, Lăpușan, Stefan, Constanța, memoria orașului, 1997, Editura Muntenia,p.147.[2] Adevěrul,3,nr.773, 17 martie 1891[3] Timpul, nr.224, 19 august 1890[4] Adevěrul, 6, nr.1292, 13 septembrie 1892[5]Curierul Foaia Intereselor Generale, 19, nr.121, 2 decembrie 1892[6] Curierul Foaea Intereselor Generale,18, nr.63,27 iunie 1891
[7] SCJAN, fond Primărie Constanţa, dosar 9/1902, f. 52[8] SJCAN, fond Primărie Constanţa, dosar 9/1902, f. 75. [9] Constanţa, Xll, nr. 435, 14 septembrie 1903, apud Stoica Lascu, „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“, Muzeul de istorie naţională şi arheologie Constanţa, 1999, p. 302.
[10] Tribuna,12, nr.118, 29 mai 1908[11] Tribuna,12, nr.116, 27 mai 1908

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii