Istoria Dobrogei Povestea lui Ioan Movilă și a înființării primei stațiuni pe litoral, Techirghiol

 
Am scris de multe ori despre Ioan Movilă căruia i se păstrează numele mai ales în legătură cu retrocedările oneroase ale proprietăților sale ajunse fără niciun drept în mâna unor vânători de terenuri, dar istoria litoralului românesc nu poate omite astăzi un capitol dedicat acestui întreprinzător curajos și vizionar, fondatorul unei stațiuni devenită prin timp un brand de sănătate.
 
S-a născut în Bucureşti, la 6 august 1847 şi a murit la Techirghiol, la 13 ianuarie 1904. Descindea din boierii Movileşti, familie cu un important rol politic şi cultural în secolul al XVll-lea, ctitori ai mânăstirii Suceviţa. Dintre Movileşti sunt cunoscuţi domnitorii Ieremia (1595-1606), Simion, Constantin, Alexandru, precum şi mitropolitul Kievului, Petru Movilă, cu mari merite în aducerea primelor tipografii în spaţiul valah.

Căpătase educaţie aleasă în ţară cu cei mai mari profesori ai timpului, apoi a plecat la Napoli, unde şi-a luat doctoratul în Drept. Revenit în ţară, a fost procuror şi judecător la Tribunalul Vlaşca, iar mai târziu, preşedinte al Tribunalului Galaţi. În 1888, brăilenii l-au ales deputat, iar în 1891, a fost numit prefect de Brăila. Retras din magistratură şi din viaţa politică, n-a putut rămâne în inactivitate. S-a apucat să construiască o staţiune balneară, pentru a valorifica proprietăţile terapeutice ale nămolului şi lacului Techirghiol. Strânsese o colecţie inestimabilă de peste 100 pânze româneşti şi străine, ce vor fi donate Pinacotecii Municipiului Bucureşti.
 
Frate cu Alexandrina Luchian, mama pictorului Luchian, a beneficiat de sfaturile și influența acestuia. Deţinea şi o extraordinară colecţie de manuscrise vechi - între care una din primele Pravile ale domnitorului Vasile Lupu, precum şi o colecție numismatică. Toate au fost donate Academiei Române.
 
Nu-i lipsea nimic când, la inițiativa unor prieteni, aflând de proprietățile miraculoase ale lacului Techirghiol, îşi vinde într-o zi restul averii şi vine în Dobrogea reuşind să întemeieze, la 20 septembrie 1899, staţiunea Movilă – Techirghiol. A vrut mai mult decât să valorifice calităţile terapeutice ale nămolului de Techirghiol, ci să întemeieze un oraş de la temelie.
 
La Techirghiol începuse să vină mulţimea săracă şi bolnavă care se mulţumea şi cu o saltea sub cerul liber numai să scape de durerile de oase şi de urâciunile pielii. Pentru protipendadă construia Ioan Movilă hoteluri în noua lui staţiune maritimă.
 
Luase de la stat cu patru lei metrul pătrat toată suprafaţa pe care se află astăzi Eforie Sud şi partea de nord a Techirghiolului. Locuri sălbăticite de sărătură şi nelucrare. Pietre uscate de vreme, cu cochilii de melci preistorici conservate în straturile lor. O vegetaţie de stepă, din care răzbeau ţanţoşi ciulinii coloraţi. Şerpii erau stăpânii locului, ei se strecurau peste tot până la coada lacului, la moşia lui Zarguzoni, alt temerar care se aşezase în Dobrogea  cu voie.
 
Ion Movilă a pornit să facă oraşul, dar mai întâi a schiţat  străzile, drumul ţevilor de canalizare, al firelor electrice, locul de şcoală, de biserică, de promenadă. A construit două hoteluri, proiectând la unul şi o sală de teatru pentru turişti şi pentru că doar rareori poposeau trupe ambulante în Dobrogea şi-a pus copiii să înveţe textele clasicilor şi să dea reprezentaţii de teatru, să cânte la pian sau la clavecin, după moda timpului. Toată arhitectura staţiunii a aparţinut lui Arta Cerchez, un armean de mare talent, ginerele lui Ioan Movilă.  
 
Abia începuse primul an al noului secol şi bărbatul plin de putere şi elan  contactează o pneumonie care îi adduce în gallop moartea. Era 13 ianuarie 1904.
 
Soția sa, Elena, i-a supravieţuit 47 ani ca să poată duce mai departe nebunia omului  ei de a construi un oraş la malul mării.
 
O statuie a fost ridicată, prin subscripţie publică, în memoria ctitorului. O stradă din Bucureşti îi poartă numele. Este reprezentat pe tabloul votiv al bisericii din Eforie Sud şi înmormântat în biserică.
 
Azilul de bătrâni creat şi donat de soţia sa, Elena Movilă, a fost ocupat parţial de Sfatul Popular, apoi în întregime, iar bătrânii fiind alungaţi. Şi în ziua de azi, Consiliul oraşului Eforie-Sud, ocupă clădirea destinată bătrânilor.
 
Doar strada cu numele Ioan I. Movilă mai aminteşte de faptele acestui om, capabil să-şi lase familia nu numai sărăcită, dar şi pradă datoriilor, şi să moară din patriotism. În perioada 1945 - 1989, numele lui Ioan I. Movilă a constituit o grea povară pentru urmaşii săi.
 
„Sunt puţine staţiuni în lume în care se găsesc reunite la un loc atâtea mijloace naturale de tratament ca în «Movila Techirghiol»
 
Camil Petrescu, în „Patul lui Procust“, descrie plastic viața mondenă a noii stațiuni:

 

 
Carmen Sylva s-a înfiinţat ca sat (comună rurală) în 1899, prin parcelarea moşiei Ioan Movilă. Abia la 1 ianuarie 1928 a devenit localitate. Avea, în 1931, o biserică neterminată – fără pictură, un monument al lui Ioan Movilă ridicat prin subscripţie publică, în 1926, în staţiune exista un birou pentru „călăuza“ vizitatorilor străini, un depozit automat de benzină pe şoseaua principală, plasat chiar în centrul comunei. Vara se proiectau în aer liber filme pe peretele cazinoului de la mare“.
 
În 1931, în Carmen Sylva existau trei fabrici de ape gazoase, aparţinând - una Societăţii anonime Movilă-Techirghiol, cealaltă lui Mihai Vasilescu şi lui Ion Antonescu. Mai funcţionau o brutărie – proprietar Cristu T. Nenu, patru restaurante ale comercianţilor Valerian Codreanu, Nicolae Băloianu, Vasile Smolet şi Mitroi Vasilescu, două cafenele: Cadri Vali şi Iani Constantin, un magazin de coloniale al lui Iani Radu şi o bodegă – Panait Vasiliu. La acestea se adaugă chioşcul de benzinărie aparţinând Societăţii „Distribuţia“.
 
Una din personalităţile localităţii a fost, fără îndoială, Sever Movilă, cel de-al doilea fiu al lui Ioan Movilă, căsătorit, fără copii. Îl evoca, în 1999, pentru cartea „Techirghiol pentru Europa” o locuitoare, Valentina Radu: „Tatăl meu, Petre Radu, a fost administratorul fabricii de sifoane şi ape minerale din cadrul Societăţii anonime Movilă-Techirghiol, de la începuturi până în 1939. Şi mama, Galinia Radu, a lucrat în serviciul lui Sever Movilă pe care îl descria totdeauna cu plăcere şi respect. Era un bărbat bine făcut, înalt, frumos, locuia cu soţia în timpul verii într-o vilă din spatele Cazinoului, numită «Pisica de mare».
 
Deşi avea trei limuzine, cu trei şoferi, prefera mersul pe jos pentru a observa toate aspectele gospodăreşti ale staţiunii. Pomii i-a adus din Franţa, măslini, migdali, chiparoşi, salcâmi, proiectanţii şi arhitecţii care lucrau aici erau cei mai vestiţi. Avea seră proprie, avea cărămidărie, a ridicat cămin pentru bătrâni, cantină pentru copiii săraci. La intrarea în parcul din faţa hotelului «Movilă», la şoseaua principală, a construit o poartă monumentală, cu doi lei imperiali, supranu­mită, după lucrarea lui Brâncuşi, «Poarta Sărutului». Nu aştepta fonduri de la stat, tot ce construia era din profitul staţiunii, reinvestit”.
 
La început, Carmen Sylva nu avea şcoală primară şi până s-a construit, din banii lui Sever Movilă, a funcţionat în vila lui Nicolae lordănescu, salariatul lui Sever Movilă, căruia acesta din urmă îi plătea chirie.
 
A construit un dispensar mare şi modern care cuprindea nu doar săli de consultaţii, ci şi locuinţă pentru medic, staţionar, bucătărie. Clădirea se păstrează şi astăzi, se numeşte «Casa de piatră» şi este o tabără de vară amplasată la şoseaua spre Tuzla. Sever Movilă i-a ridicat tatălui său, în semn de omagiu, o statuie în bronz care, la început, a fost amplasată pe coasta de deasupra digului mare. Schimbându-se timpurile, statuia a fost dată jos şi a zăcut zeci de ani în curtea primăriei până când a fost repusă la loc de cinste în scuarul din faţa hotelului «Parc».
 

În 1928, Societatea anonimă Movilă este somată să predea imediat, gratuit şi în plină proprietate comunei Carmen Sylva, nou înfiinţată, toate terenurile destinate străzilor şi drumurilor de acces dintre loturi, indiferent dacă terenurile prevăzute în planul de sistematizare au fost vândute la particulari sau se află încă în proprietatea societăţii.
 
Moştenitorii lui Ioan Movilă, constituiţi în Societatea anonimă Movilă, acordase gratuit, pentru început, un teren în Carmen Sylva pentru a se construi o piaţă. În acelaşi timp, Inspectoratul general balneo-climatic din Ministerul Sănătăţii aprobă Cartierelor Universitare din Bucureşti constituirea unui camping pe malul mării, la Carmen Sylva, din căsuţe demontabile, izolat complet de staţiune, mascat prin plantaţia existentă spre şosea.
 
Campingul va servi studenţilor facultăţilor din Bucureşti pentru cura marină. Trei luni mai târziu, primarul Ioan E. Magda sesiza Ministerul Sănătăţii că 20 barăci cu paturi comune se închiriază în dauna sănătăţii vizitatorilor. Ele erau fixate pe terenul parcelat de Ministerul Domeniilor lângă Sanatoriul CTC.
 
La 30 iulie 1929 un lung memoriu-ofertă semnat de acţionarii Societăţii anonime Movilă către primarul Magda: „Societatea balneară «Movilă Techirghiol» care a fost creată în 1898 de către defunctul Ioan Movilă, pe proprietatea sa particulară, moşia Tusla, în conformitatea unui plan de parcelare aprobat de Prefectura Constanţa prin deciziunea sa nr. 7007 din 1898 a fost trecută în deplină proprietate a Societăţii anonime pe acţiuni «Movilă Techirghiol».
 
Societatea proprietară a sistematizat planul de parcelare al staţiunii, obţinând în acest scop autorizarea Consiliului tehnic superior prin jurnalul său nr. 70 din 5 mai 1922 şi a aplicat noua sistematizare. Atât întemeietorul staţiunii cât şi societatea noastră au creat drumurile, şoselele şi bulevardele croite pe terenurile proprietăţii lor şi au făcut plantaţiuni.
 
La 1 ianuarie 1928, înfiinţându-se comuna Carmen Sylva, de care depinde astăzi staţiunea balneară «Movilă Techirghiol», societatea noastră găseşte cu cale ca, în vederea măririi patrimoniului noii comune şi pentru a asigura pe viitor o bună şi reală administraţie, să cedeze în mod gratuit comunei Carmen Sylva toate străzile şi bulevardele marcate cu condiţia de a-şi rezerva dreptul exclusiv şi imprescriptibil de a menţine, a extinde şi a dezvolta instalaţiile electrice şi a furniza curentul produs de uzinele sale în staţiune şi locuitorilor, ca şi conductele de apă, gaz etc.
Societatea îşi rezervă în plin proprietatea parcului în interiorul căruia este clădit hotelul «Movilă», care se mărgineşte cu şoseaua Constanţa-Mangalia, de-o parte şi cu marea, pe altă parte. Mai dăruieşte comunei Carmen Sylva 5.000 mp pentru un cimitir comunal, 1.000 mp pentru a construi grajdurile, 1.000 mp pentru piaţa agroalimentară, alte trei loturi pentru o şcoală şi un ateneu popular. Condiţia: primăria Carmen Sylva nu va putea închide, declasa sau schimba destinaţia acestor obiective.
 
Ateneul popular se va numi «Ioan Movilă», după cum este stipulat în actul de donaţie. Consecutiv, vor mai fi donate: terenul pe care se află început edificiul destinat bisericii, pentru a se putea ridica o casă parohială, 2.400 mp pentru diverse localuri şi servicii necesare comunei“.
 

 
Ioan Movilă fusese îngropat în cimitirul Bellu din Bucureşti. În 1923 se constituise comitetul pentru terminarea bisericii din Carmen Sylva, al cărui preşedinte este ales Sever Movilă. În  1935, Sever solicită episcopului Gherontie acceptul pentru a muta osemintele tatălui său la biserica din Carmen Sylva, construită din iniţiativa şi la îndemnul mamei sale, Elena Movilă.
 
Sfinţirea bisericii „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul“ din Carmen Sylva-Băi a avut loc la 25 august 1935. Programul solemnităţii religioase, semnat de episcopul Gherontie al Tomisului, începerea la 24 august, ora 4, cu slujba de vecernie săvârşită de P.C. vicar al Sfintei Episcopii, Daniil, însoţit de doi diaconi şi preoţii din Tuzla şi Techirghiol-băi. A doua zi, duminică, 25 august, primirea în mantie a episcopului Gherontie.
 
Întreaga slujbă de sfinţire este închinată ctitorului bisericii şi al staţiunii Ioan Movilă. Astfel, în timp ce muzica militară intona pentru onor, cei doi preoţi purtau pe umeri osemintele lui Ioan Movilă, pe care le-au depus în pronaos, apoi sarcofagul în criptă. Din partea familiei, Sever Movilă mulţumea locuitorilor. Seara, un praznic la Cazinoul din Constanţa punea capăt momentului de creştină sărbătoare.
 
Pe piatra funerară stă scris în eternitate: „Cu Voia Tatălui, cu împreună lucrarea Fiului şi cu Săvârşirea Sfântului Duh, pusu-s-a locaş cu Hramul Naşterea Sfântului proroc; înainte mergătorul şi botezătorul Ioan, în 1913. Locul dăruit de bunul creştin şi român Ioan Movilă. Ctitor şi întemeietor al oraşului şi băilor Carmen Sylva, judeţul Constanţa. Din cauza războiului l mondial şi a urmărilor lui însă s-a terminat abia în anul 1935.
 
Cu osârdia şi cheltuiala văduvei ctitorului, Doamna Elena I. Movilă, şi a fiului lor Sever şi a soţiei sale Alina, a doamnei Maria Sachelarie, Lya colonel Hârjeu şi Eliza, profesor universitar Burileanu, a autorităţilor comunale în frunte cu dl. prof. dr. Gheorghiu, rectorul Universităţii din Bucureşti şi primar al oraşului Carmen Sylva, precum şi cu ajutorul multor buni creştini sfinţirea s-a slujit de Prea Sfinţia Sa Domn Gherontie Nicolau, Episcopul Eparhiei Constanţei (vechiul Tomis şi Durostorului) la 25 august, anul mântuirii una mie nouă sute treizeci şi cinci, iar al păstoriei sale al zecelea.
 
Cu această ocazie s-au adus din Cimitirul Bellu din Bucureşti osemintele ctitorului Ioan Movilă şi după sfânta liturghie şi parastasul cuvenit s-au aşezat spre veşnică odihnă, în cripta din dreapta sfintei Biserici, sub placa de marmură cu inscripţie.
 
O candelă pururi aprinsă va simboliza dragostea familiei şi recunoştinţa credincioşilor pentru el. 1935, august 25“.
Şi o altă inscripţie alături de o semnătură, Antonio Ruta. Constanţa, autorul complexului funerar din biserică: bust în bronz al lui Caton Movilă, cel de-al treilea fiu,  două plăci memoriale, frescă in secco cu portretele celor doi soţi Movilă.
 

La 27 august 1935, primarul  prof. dr. N. Gheorghiu, un bucureştean extrem de inventiv, înscrie staţiunea Carmen Sylva în Asociaţia staţiunilor balneare maritime. O succintă prezentare, aşa cum a făcut-o primul edil către Prefectură, dă dimensiune creşterii aşezării în pas cu celelalte:
 

 
„Asociaţiunea comunelor staţiuni balneo-climatice de pe litoralul dobrogean al Mării Negre“, cu sediul în Constanţa poartă ca act de identitate şi naştere Înaltul Decret Regal 2094 din 11 septembrie 1935.
 
În 1938, Societatea anonimă „Movilă“ - Techirghiol vinde Societăţii de întreprinderi electrice Constanţa, str. General Manu 73, întregul material constituind reţeaua de întreprinderi electrice din oraşul Carmen Sylva: trei posturi de transformare cu clădirile lor, fundaţiile şi terenurile pe care sunt construite, cu o zonă de 1,50 m de jur împrejurul postului clădit, liniile electrice de joasă şi înaltă tensiune, aeriene, cu toţi stâlpii de fier sau lemn, izolatoare, lămpi, becuri, branşamentele abonaţilor până la contoare, precum şi toate contoarele.
Societatea „Movila“ - Techirghiol renunţa „în mod complet şi definitiv” la concesiunea ce i s-a acordat prin jurnalul Consiliului Energiei nr. 18 din 20 februarie 1936. Suma obţinută - 1.300.000 lei.
 
Două luni mai târziu, Societatea „Movilă“ - Techirghiol punea la dispoziţie, prin donaţie, un teren pentru construirea unui cămin cultural în Carmen Sylva, situat pe b-dul Ioan Movilă, între străzile Oituz şi Elena Movilă, care alături de cel al Casei corpului didactic, erau expropriate pentru necesităţi publice.
 
Căminul cultural trebuia să se numească Ateneul „Ioan Movilă“. De fapt, o construcţie fusese deja începută de Elena Movilă, după un plan aprobat de primărie. Se solicită expres, în actul donal, ca în acest aşezământ să fie promovate exclusiv activităţile culturale pe care le realizau în localitatea Carmen Sylva Fundaţiile culturale „Carol ll“.
 
Cel de-al doilea teren donat Primăriei Carmen Sylva era destinat pentru construcţia unui local al Primăriei Carmen Sylva. Din schiţa aflată la dosar, locul avea 2.000 mp, era pe strada Mihai Viteazul, în vecinătatea vilei „Tamara“. Dar cum nu ajungea, aceeaşi Societate „Movilă“ - Techirghiol, reprezentată de Sever Movilă, director general, şi Ion Bentoiu, avocat din Constanţa, donează alţi 500 mp în Carmen Sylva pentru punerea la loterie şi strângerea fondurilor necesare construcţiei localului primăriei.
 
 Motivaţia gestului înnobilează şi astăzi pe cei ce l-au făcut: „a înlesni Primăriei opera de edilitare ce întreprinde pentru dezvoltarea şi înflorirea acestei staţiuni balneare a cărei creaţie se datorează concepţiei, străduinţelor şi sacrificiilor materiale de tot felul ale lui Ioan Movilă“ Lista donaţiilor continuă cu terenul pentru un dispensar comunal, o suprafaţă de 2.438 mp la bulevardul I.Gh. Duca (şoseaua Constanţa - Mangalia), o altă suprafaţă de 16.505 mp. învecinată cu piaţa de alimente şi cu lacul, pentru a fi amenajat ca teren sportiv, o suprafaţă de 1.800 mp, învecinată cu b-dul I.G. Duca pentru construirea pieţei de alimente.
 
 Dar ce frumos scria Elena Movilă către Primărie:

 
Aşa se explică, poate, de ce prin Decretul 92/1950, pentru naţionali­zarea unor imobile care cuprindea într-un capitol distinct, vilele naţionalizate din staţiunile balneare ale judeţului alături de alţi proprietari ai vilelor din sta­ţiunile Mangalia, Vasile Roaită, fost Carmen Sylva,  Techirghiol şi Efo­rie  apar doar Caton Movilă, bulevardul Filimon Sârbu 19, şi str. Mihai Viteazul 37, Alina Movilă, str. Rodica 92.
 
Din cele 650 poziţii cu deposedaţii de averi moştenitorii lui Ioan Movilă se află înscrişi doar cu atât. Restul fusese donat, expropriat sau înstrăinat înainte de venirea tăvălugului comunist. Fără pretenţia de a mai fi recuperat vreodată.

Despre Aurelia Lăpuşan

Aurelia Lăpuşan, poetă, prozatoare, publicistă, cadru universitar. Născută la 24 iulie 1948 în Constanţa. Absolventă a Facultăţii de Limba şi Literatura Română - Universitatea Bucureşti. Cursuri postuniversitare de jurnalistică. Doctorat în teoria şi estetica teatrului. Activitate jurnalistică, universitară şi bibliografică. Este autoarea a numeroase volume de poezii, proză, din lista sa de lucrări publicate făcând parte şi 21 de monografii dedicate Dobrogei, cele mai multe scrise în coautorat cu Ștefan Lăpușan.

 
Citește și:
Vasile Canarache - personaj de legendă. Despre moştenirea istorică lăsată la Constanța
Povestea artistei Mireille Savopol, prima coregrafă angajată a Teatrului Liric Constanța
Geavit Musa - profesor, doctor în fizică nucleară