Istoria Dobrogei Ion Bentoiu - un primar susținător al culturii locale

Numele nu este foarte cunoscut astăzi, deși a stat cu folos în orașul nostru mai multe decenii fiind profesor, inspector școlar, directorul gimnaziului „Mircea cel Bătrân”, avocat, senator, primar al Constanței, în două mandate, decorat cu Legiunea de onoare franceză, traducător al lui Dante și Heine, editor de lucrări de folclor, publicist.
Un portret sumar i se face în presa vremii: „Bentoiu este un om sobru—ca toți oamenii științei—și încă destul de tânăr, dar pe fruntea d-sale de visător, nici o pată nu există, în afară poate, de urmele lăsate de anii când s-a jertfit ca mulți alții pe altarul idealismului, pregătind ca profesor al Liceului „Mircea cel Bătrân“ generații întregi de elevi, deveniți apoi stâlpi ai culturii românești, aci în Dobrogea”.[1]
Într-o emoționantă carte de confesiuni, Annie Bentoiu, soția lui Pascal, un important compozitor și muzicolog român, nepot al celui despre care scriem: „O altă prezență tutelară era, pe lângă acesta din urmă, unchiul copiilor, Ion Bentoiu, cu nouă ani mai mare decât Aurelian. Profesor de greacă și română la Liceul „Mircea cel Bătrân“ din Constanța, al cărei primar fusese în calitate dețărănist (se vedecăîntr-o familie pot domniopiniilecelemaidiferite, fără ca armoniasă fie zdruncinată), neneaIonel, cum îispuneau Pascal și Marta, era o fire cu totuldiferită, blajină, liniștită, și el un împătimit de literatură, cum o dovedeautraducerile din Heine cu care se îndeletnicea, peuna („Călătorieîn Harz”) o șipublicase. Tatăl, unchiulșiprieteniilor, printre care unul din ceimaiconstanțișiafectuoși era CamilPetrescu, alcătuiau o micăsocietateintelectualăfoarte vie, căreiai se adăugagrupul de cântăreți de operăTassian[2], DinuBădescu[3].”[4]

Repere biografice
Ion Bentoiu s-a născut la 6 noiembrie 1883, în localitatea Cocargeaua, comuna Făcăieni, județul Ialomița. A absolvit Facultatea de Drept și apoi pe cea de Litere la Universitatea București. Student și colaborator mai târziu al lui Ovid Densușeanu, Ion Bentoiu a fost editor al unor ediții de culegeri de cântece bătrânești, doine, hore, din cunoscuta colecție Biblioteca pentru toți.[5]
 Vine în Constanța și este numit profesor titular la Liceul „Mircea cel Bătrân” din 1906 până la 1 octombrie 1923, când a demisionat. A predat cursurile de limba română și pe cele de greacă veche. Din februarie 1909 devine și director al școlii, iar din iulie- decembrie 1918 inspector școlar.[6]
La Constanța se implică în viața culturală a orașului, susține conferințe publice, devine membru al Societății de arte, litere și sport, scrie în publicațiile importante ale locului, este chiar director al „Conservatorului Constanței”, pe când era membru al acestei formațiuni politice.
Povestea scriitorul Ștefan Bănulescu: „Aurelian şi Ion au devenit mari oameni de carte, în primul rând că amândoi erau discipolii lui Titu Maiorescu. Au publicat mai ales în numerele „Convorbirilor literare” postmaioresciene, fie poezii originale, fie traduceri, mai ales din Heine. Ion Bentoiu, unul dintre ei, aceşti fii ai mătuşii noastre, sora lui tata, este unul dintre foarte subtilii traducători ai lui Heinrik Heine. Traducerea „Călătoriei în Munţii Harz” a lui Ion Bentoiu e notată, că e scrisă şi tradusă la Făcăieni, că avea o casă acolo. E o superbă traducere, o limbă românească extraordinară./.../ Cercetând şi răsfoind „Monitorul oficial”, în care sunt publicate dezbaterile din Camera Deputaţilor, am constatat că are o activitate de deputat foarte bogată. Şi să ştiţi că era o competiţie de inteligenţă, cu mari economişti, mari jurişti, spre care Parlamentul actual ar trebui să tindă. Era o seriozitate, chit că erau şi pe atunci camarile politice, erau lupte de culoare, însă parlamentul avea faţa lui în ochii publicului. Era un spectacol spiritual. Era un freamăt spiritual. Indiferent de unde venea el, de la ţărănişti, chiar de la mişcările de dreapta, sau de la liberali, ori de la mişcările mai naţionale. Se întâlneau nişte oameni cultivaţi, cunoscători de limbi străine, oameni cu şcoli prin Germania, prin Franţa, cărora nu le era străină ştiinţa juridică, dar nici partea umanistă, nici literatura. Erau oameni călătoriţi, care voiajau curent în ţările civilizate. Erau într-un continuu contact cu lumea europeană. Tatăl meu era văr primar cu aceşti doi fraţi. Şi ei ne-au ocrotit familia. Nu numai cărţi ne-au adus. La sărăcia noastră poate au adus şi altceva. Dar ei au adus în casă literatura română, franceză în traducere, germană şi literatura rusă”.[7]
Ion Bentoiu intră în Baroul constănțean în anul 1921 și se implică în multe procese de interes public. Activează constant până la eliminarea lui din viața publică.
Prea puținele date biografice despre Ion Bentoiu le-am adunat în special din publicistica vremii.

Activitatea în folosul orașului
În 1909 Ion Bentoiu își începe activitatea politică aderând la noul partid conservator care își extindea activitatea și în Dobrogea „sub președinția de onoare a lui Nicu Filipescu, fost ministru, și sub președinția activă a lui C. Pariano, mare proprietar, fost prefect și deputat, în mai multe rânduri. Membrii fondatori ai partidului conservator astfel constituit sunt d-nii: Mihail Soutzo, mare proprietar, fost guvernator al Băncii Naționale; Const. D. Pariano, mare proprietar, fost prefect al județului ; Titus Cănănău, mare proprietar; dr. Pilescu; Ath. I.Lipatti, mare proprietar, general-doctor Șerban Georgescu , M. Solacolu-Traian, C. Solacolu, Ion Solacolu și  A. Solacolu, mari proprietari; M. Polizu-Micșunești, mare proprietar și fost primar al orașului; Ion Dumitrescu, mare proprietar; Al. Pană, avocat, fost magistrat; Gh. Tomoșoiu, mare proprietar; N. Constantinescu, profesor la gimnaziu; G. Hagi-Pandele, mare proprietar; P. Grigorescu, M. Topescu și H. Dumitriu, proprietari; G. Măgureanu, avocat și proprietar; Aurelian Olănescu, comerciant; Dr. Stavru Anstasescu; Gh. Dimitrescu; Ion Bentoiu, directorul gimnaziului”.[8]
Alături de marii proprietari ai Dobrogei apărea și numele Ion Bentoiu, profesor și director al gimnaziului „Mircea cel Bătrân”! Ascensiunea sa spre o funcție publică devine ușoară. În perioada 1911- 1913 era ajutor de primar. „Instalarea consiliului comunal din Constanța. 7 Februarie. Consilierii au depus jurământul în fața protoereului Grigorescu. S-a dat citire decretelor de numire a d-lui Titus Cănănău, consilier, în demnitatea de primar al orașului, și a d-lor Ion Bentoiu, P. Ciupercescu, Abdul Hamid, I. Osman, consilieri comunali din partea guvernului. Procedându-se la alegerea ajutorului de primar profesorul Ion Bentoiu, consilier, a fost ales cu unanimitate de voturi”.[9]
În această perioadă sunt multe inițiativele edilitare la care este inițiator sau implicat Ion Bentoiu. Sunt anii în care Constanța își rezolva principalele probleme: aducțiunea apei, canalizarea, pavajele, necesitatea acordării drepturilor politice tuturor dobrogenilor, va milita pentru recunoaşterea drepturilor istorice româneşti asupra Dobrogei.
Alte probleme edilitare de maxim interes în această perioadă: legăturile oraşului cu noua stațiune Mamaia prin executarea unei şosele de 5,5 kilometri în regim de urgenţă. Cel care se angajează la această lucrare este un anume Ştefan Simionescu, obligat să execute şi terasamentele, extrem de dificile, parte din manoperă asumându-şi-o primăria.[10]
Și dacă tot ne pregătim să vedem Cazinoul în noua lui haină să transcriem din presa momentul deschiderii sezonului estival 1913: „La 1 iunie a.c. Cazinoul din Constanța își va deschide din nou larg porțile pentru numeroșii vizitatori care pe timpul verii sosesc la Constanța, atât pentru a face băi de mare atât de folositoare și atât de salutară, cât și spre a admira acest colțișor al țării care se prezintă din ce în ce mai bine și se urcă mereu cu avânt nestrămutat pe calea progresului. În vederea deschiderii sezonului, Cazinoul din localitate s-a amenajat în modul cel mai splendid posibil și antreprenorii săi, care nu e alta decât Societatea Marilor Stabilimente din Sinaia și Constanța sub direcțiunea D.Baron de Marcay având ca secretar pe D. Charles Niox, nu au cruțat absolut nici un sacrificiu. Astfel, s-a construit un restaurant pentru 400 de persoane în fața Cazinoului dinspre Bulevard, iar pe acoperișul acestuia o terasă din cele mai splendide și atrăgătoare. Terasa de sus a Cazinoului va servi ca club închis.
Sala mare a acestui cazin s-a transformat și în sală de teatru ridicându-se scena și amenajându-se un loc special pentru orchestră ca spectatorii să nu sufere. Decorurile pentru aceasta sunt toate noi și aduse din Franța. Pe scena acestui teatru se vor produce cele mai mari celebrități artistice din Franța, alternând cu fruntașii artei românești.
Va fi operă, operă comică, dramă și variete. De asemenea, ni se afirmă că pentru domnii sezoniști li se rezervă o sumă de surprize, între cari putem cita: Tir aux Pigeons, patru hidro-aeroplane de la Monaco, cari au fost deja și amenajate, pentru a face în luna august mai multe sboruri. Se vor da de asemenea alte serbări și regate, care vor fi organizate în mod special de către Direcțiunea Cazinoului și pentru reușita cărora nu se va evita nici un sacrificiu.
În legătură cu cele de mai sus ni se comunică că Direcțiunea Cazinoului va începe la toamnă construirea unui mare hotel cu 200 de camere[11] care va fi de un folos mai mult decât binevenit pentru vizitatorii Constanței.”[12]



Ion Bentoiu – primarul „care nu a alergat după situații”
1926. „Instalarea noului primar. Astăzi dimineață la orele 10 și jumătate, a avut loc solemnitatea instalării noului primar al municipiului Constanța, d. profesor Ion Bentoiu. Instalarea s-a făcut în prezența fostului primar dr. AL Pilescu care, după cum se știe, a demisionat în favoarea d-lui Bentoiu, a membrilor delegației permanente și a funcționarilor primăriei. D. dr. Pilescu, a prezentat cu această ocazie noului primar pe șefii serviciilor municipale”.[13]
Tot în același an devine membru al Partidului Țărănist, după ce formațiunea Partidului Conservator de la Constanța se dizolvase. „Instalarea nouei comisiuni interimare a județului formată din d-nii Victor Fiacescu, Alecu Dan, Suliman Abdul Hamid, Mihail Otavă, Ion Drăgulin, Al Crăescu, C. Constantinescu, Trache Gheorghe și Ghialov. Pe lângă un public numeros, au participat d-nii deputați V. Lepădatu, Gh. Popescu, Gh. Mihail, senator I. Radovici, Francisc Sachetti, primarul municipiului, I . Bentoiu, fost deputat și primar, T. Niță, revizor școlar etc/…/ După depunerea jurământului, fruntașii partidului național-țărănesc și membrii comisiunei interimare, s-au întrunit la „Luther“ în Piața Independenței, unde au luat masa împreună. D. V. Lepădatu, după ce mulțumește în numele delegației, arată că la masa aceasta este locul să se sărbătorească și înscrierea d-lui av. Ion Bentoiu în organizația locală a partidului. Un om cu real aport in viața culturală a provinciei, un intelectual de elită, un suflet delicat, un idealist în politica sa rectilină.
D. Ion Bentoiu, după ce felicită noua comisie interimară județeană, constată că instalarea acesteia coincide cu primirea sa oficială în partid. In activitatea publică pe care a purtat-o, a fost credincios unui partid, astăzi desființat, al cărui declin a coincis cu formarea puternicei organizațiuni care conduce astăzi țara. De aceia în momentul în care nu mai are nici o obligație către nimeni și face gestul de față, constată că păstrează în viață și în politică aceeași atitudine. Cum în trecut n-a alergat după situații, nu înțelege ca acum să facă altfel, închină pentru prosperitatea partidului. D. Dan Alecu subliniază cu entuziasm faptul că organizația tineretului are bucuria să constate alăturarea fostului profesor, d. Ion Bentoiu, la mișcarea ei”.[14]
„A schița în limitele unui articol de gazetă incomensurabila personalitate a d-lui Ion Bentoiu e o imposibilitate. Cetățenii acestui oraș îl cunosc îndeajuns, fie începând de la băncile Iiceului, fie de la bară și în sfârșit de la orice ocaziune unde caracterul său fin și puterea-i de muncă l-au reliefat. Căci d. Bentoiu ca profesor e un apostol, ca avocat un priceput cunoscător al legilor, iar ca om, calitățile alese l-au înălțat la un nivel unde n-ajung mulți. Acesta-i noul venit în casa democrației.”[15]
Următoarea ascensiune devine Parlamentul țării. „Partidul național țărănesc din județul Constanța, fiind hotărât a trimite în sfatul țării bărbați de indiscutabilă valoare care să poată desbate cu pricepere și tact toate grelele și delicatele chestiuni de interes general ca și pentru a reprezenta cu demnitate și competență interesele cetățenilor județului nostru, a desemnat pe d. Ion Bentoiu, distinsul fruntaș al Baroului local, pentru locul de senator al colegiului universal. Personalitatea d-lui Ion Bentoiu nu are nevoie de recomandările noastre. D-sa, este un distins și binecunoscut fruntaș al vieții publice constănțene și mulți dintre tinerii intelectuali de valoare ai metropolei noastre ca și din întreaga provincie, sunt foști elevi ai d-lui I. Bentoiu care se știe că și-a închinat mulți ani din viață apostolatului didactic, fiind profesor la Liceul „Mircea cel Bătrân" din Constanța. Intelectual și scriitor de seamă, d. Bentoiu a lăsat în această calitate cele mai frumoase amintiri. În mai multe rânduri, d. Bentoiu a fost onorat cu încrederea cetățenilor, fiind deputat și primar al Constanței. Felul în care d-sa a știut să se achite atunci de îndatoririle d-sale s-au impus în stima tuturor constănțenilor și partidul național-țărănesc din acest județ consideră ca o mare cinste de a avea printre candidații săi pe d. Ion Bentoiu. Netăgăduita valoare a candidatului partidului Național țărănesc constitue o garanție a felului în care interesele acestui județ vor fi apărate în senat”.[16]

Un destin frânt
În memoriile nepoatelor sale, despre sfârșitul lui Ion Bentoiu a rămas scris: „În 1948, de ziua Sfântului Dumitru (marți, 26 octombrie), singurul frate al tatei împlinea 25 de ani de la căsătorie; este vorba de Ion Bentoiu, cu 9 ani mai vârstnic, fost profesor de română și elină, iar mai apoi avocat, fost senator țărănist și -  în două rânduri -  primar al Constanței, unde locuise până la încercarea de arestare din 1946, din care scăpase ca prin minune, și se adăpostea, semi-clandestin, în București, la rudele soției sale. Nunta de argint s-a oficiat, cu preot, la locuința noastră din Intrarea Amzei 2[17]. Mai târziu, în primăvara anului 1952, Ion Bentoiu a fost arestat la București pentru convingerile sale politice țărăniste și a murit în luna august a aceluiași an, la închisoarea Văcărești, fără să fi fost judecat.
O soartă asemănătoare a avut și fratele său Aurelian. A fost subsecretar de stat la Ministerul de Justiție (1935-1936), Ministerul de Interne (1936), subsecretar de stat la Ministerul de Justiție (29 august 1936 - 23 februarie 1937), (23 februarie - 14 noiembrie 1937), (17 noiembrie - 28 decembrie 1937), Ministrul justiției (24 - 30 noiembrie 1939), (30 noiembrie 1939 - 10 mai 1940), (11 mai - 3 iulie 1940). După instalarea guvernului comunist a fost întemnițat în două rânduri, prima dată timp de 8 ani, fără să fi fost condamnat. A doua întemnițare, după o scurtă perioadă de libertate, i-a adus și sfârșitul, după 5 ani, în penitenciarul  Jilava. În închisoare a compus numeroase poezii, transcrise pe hârtie după eliberarea din 1956, publicate postum în volumul Zări și zodii - poezii din închisoare, ed. Fundația Academia Civică, București, 2001.[18]
 
 

---