Istoria Dobrogei Radu Stoika și povestea primului hidroavion conceput și construit de un român

 

 „Cu toate valurile puternice și a timpului semicețos, hidroavionul «Getta» pilotat de căpitanul Popescu, traversează bazinul portului, decolează în fața vaporului «România» și porni într-un sbor elegant deasupra orașului. Bucuria și mândria constănțenilor era de nedescris la apariția avionului, în plin aer. Acesta luă direcția spre Techirghiol, la o înălțime considerabilă și deși vântul se întețise, iar valurile deveniseră enorme  hidroavionul  ameriză în condițiuni excelente.
 
La sosire, atât inginerul Stoika, constructorul aparatului, cât și aviatorul-căpitan Popescu, au fost obiectul unor vii manifestațiuni de simpatie din partea constănțenilor. A fost de asemenea viu felicitat și d. George Georgescu, președintele Camerei de comerț, care a avut curajul să riște 2 milioane lei,  pentru construirea mașinei sburătoare, primul aparat de acest fel, de invenție și construcție românească.”[1]
Așa s-a păstrat în paginile presei evenimentul de mare importanță pentru țară petrecut la Constanța în vara anului 1925.

 
Și tot așa începea povestea primului hidroavion conceput și construit de un român, care și-a luat zborul de pe suprafața apelor noastre teritoriale, aparatul „Getta”. Realizarea acestui hidroavion s-a făcut sub conducerea tehnică a inginerului Radu Stoika (născut la 4 noiembrie 1900, mort la 29 noiembrie 1971), directorul fabricii S.T.C., cu diplomă în construcții aeronautice la Sorbona și Scoția, iar zborurile au fost executate de asul aviației române, pilot căpitan aviator Romeo Popescu, având ca secunzi alți doi piloți de elită: locot. Aviator P. Diaconescu și pilot aviator Culuri.
 
Deși foarte tânăr, inginerul Radu Stoika era deja cunoscut la acea dată ca autorul câtorva invenții tehnice: o sanie-automobil cu elice, construită în 1917 pentru armata română, un avion „Parasol“ ș.a. Presa consemna că în 1956 inginerul Radu A. Stoika era inginerul șef al Centrului de documentare tehnică din cadrul Ministerului Energiei Electrice și Industriei Electrotehnice, iar fostul său colaborator, Vladimir Stîngaciu, conferențiar la catedra de construcții aeronautice de la Institutul Politehnic din București. Pilotul Romeo Popescu își pierduse viața în timpul unui zbor.[2]
 
De o factură cu totul nouă - a fost primul seschiplan din lume - hidroavionul „Getta" avea un motor de 220 CP și putea zbura neîntrerupt timp de opt ore, cu viteză de până la 160 de km pe oră la înălțimi ce atingeau 6 000 de metri. Zborurile de încercare au fost făcute în toamna anului 1925, aparatul fiind pilotat de la început de temerarul aviator Romeo Popescu.
 
Prototipul dăduse rezultate excepționale, iar Ministerul de Război a comandat patru aparate asemănătoare „Gettei" și cu ele a fost formată prima noastră escadrilă de hidroavioane militare. Brevetul de invenție al „Gettei“ poartă numărul 12 115/1925.
 
Fabrica „Getta" a Societății Anonime de Transport Constanța - S.T.C., fusese constituită în 1920. Era reprezentată, în fapt, de mai multe ateliere, între care cel de reparații mecanice era cel mai important (mai existau ateliere de mobilă, tâmplărie mecanică, tapițerie, vopsitorie).
 
La începutul anului 1925, George I. Georgescu, președinte al Camerei de Comerț și Industrie din Constanța, devenit apoi președintele Bursei de Mărfuri din București, în urma unei înțelegeri prealabile cu Ministerul Armatei, a luat inițiativa realizării unui hidroavion prototip, în fabrica Societății de Transport Constanța, al cărei președinte și administrator delegat era.
 
Finanțarea construcției, a instalațiilor speciale ale fabricii și a încercărilor de zbor le-a făcut pe cont propriu reușind astfel ca, în același an, la 15 august, primul hidroavion român „Getta” să-și ia zborul, în aclamațiile entuziaste ale constănțenilor și ale marinarilor români și străini, aflați în port la acea dată.
 
Construcția prototipului „Getta” s-a făcut numai după ce organele oficiale ale Aeronauticei Militare au fost avizate, organe care, de altfel, au și pus la dispoziția fabricii constructoare motorul necesar aparatului. Timp de doar două luni și jumătate, în intervalul 1 iunie - 15 august 1925, circa 30 persoane au lucrat într-un ritm infernal.
 
Botezat „Getta”, după numele fiicei patronului, aparatul este transportat la dana 35, bazinul „Titan”, din port, unde fusese ridicată o hidroscală cu toate accesoriile.
 
La 15 august același an, hidroavionul și-a luat sborul deasupra Mării Negre la Constanța, chiar în ziua ieșirii lui din fabrică, fiind pilotat de Căpitanul aviator Popescu Romeo și având la bord pe Locot. aviator Diaconescu și plut. av. Culuri de la Școala de tir și bombardament aerian. Hidroavionul „ Getta“ - R. A. S. -1 a fost construit aproape în întregime din lemn de proveniență indigenă, și cu personal exclusiv românesc. Era armat cu patru mitraliere, din care două jumelate pe turela anterioară și două montate pe un trepied în dreapta pilotului.^[3] La realizarea lui s-a ținut cont de capriciile Mării Negre și de necesitatea formării piloților români ai Grupului de hidroaviație Constanța. Aparatul ridica trei persoane și era destinat curselor lungi. Era un avion ce putea fi întrebuințat de aviația militară, atât pentru recunoașteri, cât și pentru convoiaj și bombardament. În partea din față a avionului, se afla instalată o turelă, destinată instalării a două mitraliere și un post complet de radiofonie.
 

„Hidroavionul d-lui inginer Stoika este un fenomen tehnic”

„Inaugurarea primului hidroavion românesc” („Dimineața”): „După ce motorul a fost pus în mișcare, hidroavionul și-a luat ușor sborul în uimirea și entuziasmul mulțimei”.

„Trecând peste oraș și deasupra portului a amerizat în dreptul geamandurei”, scria „Universul”.

„Aparatul a survolat orașul Constanța în aplauzele unei mulțimi cât de entuziaste pe atât de uimite. El s-a îndreptat spre Techirghiol și, după ce a survolat lacul, a revenit la Constanța”.

„Hidroavionul d-lui inginer Stoika este un fenomen tehnic. In străinătate, înainte ca un prototip să fie lansat, e supus la lungi experiențe și suferă numeroase modificări. Aparatul „Getta” nu are nevoie de modificări, el este bine studiat și construit. Și tocmai pentru că e bine calculat, cât și ușor de pilotat, echilibrul perfect și mai are avantajul de a putea fi lansat și în mare, oricât de furioasă. Viteza cu care a zburat este de 150 km. pe oră”.[4]

„Cu ocazia venirii în localitate a A.S.R. principele Carol, care a inspectat câmpul de manevră aeriană de la Mamaia, luând parte și la tragerile artileriei anti–aeriene, a vizitat și hidroavionul «Getta», primul de acest fel de construcție românească, opera d. inginer Radu A. Stoika […] «Getta» pilotată de căpitanul aviator de Romeo Popescu și-a luat imediat drumul spre larg decolând pe o distanță de 80 de metri, spre surprinderea întregii asistențe.
 
Aparatul a executat în mod excelent toate manevrele ce se impun unui aparat de recunoaștere ușoară, anume viraje la verticală, spirale strânse, glisade și ecarte de înălțime și viteză, după care a amerizat cu motorul stins în elice calate, repunând apoi în mișcare spre a reveni pe sol […] D. George I. Georgescu, președintele Camerei de Comerț și președinte al consiliului de administrație al S.T.C., care a dat concursul material și moral la realizarea invențiunei d. inginer Stoika adresându-se Principelui, a rostit o cuvântare, arătând importanța acestui hidravion, care a făcut primul zbor, închinat A.S.R. la 27 august a.c.
 
De asemenea, d. Georgescu terminându-și cuvântarea, ridică paharul în sănătatea A.S. Regale precum și a întregei Dinastii Românești. În legătură cu vizita Principelui, suntem pozitiv informați că A.S. a cerut d. George Georgescu și inginerului Stoika să se ducă la București pentru anumite discuțiuni în legătură cu construirea viitoarelor aparate de același fel”.[5]

„O coadă de topor puternic organizată monopolizează întreaga aeronautică a țării noastre”

„S-a vorbit foarte puțin despre singurul hidroavion român «Getta», care a fost realizat la Constanța în fabrica și atelierele S. T. C. Poate să fie însă timpul când acestui instrument, extrem de necesar apărării coastelor Mării Negre, i se va da cuvenita atențiune, ce i-a fost refuzată până astăzi pentru a nu jigni sau stingheri în socotelile sale o anumită industrie străină, care sprijinită de o coadă de topor ocultă foarte puternic organizată - are tendința să monopolizeze întreaga aeronautică a țării noastre.
 
Dar hidroavionul «Getta» - construit pe baze solide și conștient, de calitățile lui tehnice superioare - a dat dovezi că știe să înfrunte, nu numai rigorile mării și ale intemperiilor, în mijlocul cărora a stat doi ani de zile fără adăpost, dar și obstacolele de tot felul, ce necontenit i s-au pus în cale de către aceia, care pun interesele lor meschine personale mai presus de interesele superioare ale națiunii. „Getta” a tăcut și a răbdat cu resemnare boicotul și invidia, care au putut s-o întârzie în calea ei glorioasă, dar n-au putut s-o distrugă, într-adevăr, chiar din prima zi a ieșirii lui din fabrică, primul hidroavion român «Getta», atrage admirația și entuziasmul a zeci de mii de spectatori aflați la 15 August 1925 în Constanța, printre cari cei mai distinși ofițeri ai aeronauticei și marinei noastre, ingineri și alți intelectuali, cari îl caracterizează: «un adevărat fenomen tehnic», sau «cea mai strălucită manifestație a geniului român», pe când curajosul și bine reputatul pilot-essegeur, căpitanul-aviator Romeo Popescu, care l-a pilotat două veri consecutive la Constanța, declară încă de la primul zbor că «celula hidroavionului român corectează imperfecțiunea unui motor vechi împrumutat de minister».
 
Din zeci de tipuri de aparate pilotate de acest îndrăzneț aviator, pe nici unul nu s-a familiarizat, cu nici unul identificat; pe nici unul nu l-a iubit cu mai multă pasiune ca pe hidroavionul «Getta», pe care nu scapă ocaziune ca să nu-l pună în adevărata lui valoare, fie în fața fostului și actualului inspector general al aeronauticii și al marinei, fie în fața diferitelor comisii de... recepție, fie în fața diferiților aviatori străini veniți într-adins la Constanța, unde năștea o hidroaviație curat națională.
 
Născută dintr-o concepție românească pe pământ românesc, cu cheltuiala toată românească, din maeștri români și din materiale indigene, fără a face nici un rău nimănui, chiar din prima zi a nașterii sale, «Getta» se vede înconjurată de dușmani veninoși, invidioși, alții interesați, gata să o înghită. A suferit din partea acelora care aveau datoria și puterea să o crească, să o încurajeze, să o protejeze contra săgeților străine.“[8]

Postscriptum la o poveste despre „Getta” cea fără noroc

„În această clădire ing. Radu Stoika a construit primul hidroavion românesc „Getta”. La 15 august 1925, cpt. de aviație erou Romeo Popescu înscrie cu acest aparat o pagină de aur în marea carte a aripilor românești”.