#Invitațielateatru Virgil Andriescu în rolul propriei sale vieți (GALERIE FOTO + VIDEO)

 
Strălucitor pe scenă, memorabil în multe creații cinematografice, director al Teatrului Ovidius din Constanța și actor la Odeon din București, Virgil Andriescu este decorat, gratulat, posesorul unui premiu Gopo, consacrat  de media, de public, de toți cei care l-au văzut și aplaudat în mari producții actoricești.
 
A jucat cu monștrii scenei românești, a făcut turnee în străinătate, a dus în inimile spectatorilor roluri grele, personaje binecunoscute. Peste 40 de roluri din care 30 principale. A jucat  în filme artistice de lung metraj, peste 30 de roluri din care 6 principale, alte peste 30 de roluri din care 7 principale în filme de televiziune, alte zeci de episoade din serialele de televiziune. Peste puțin timp va împlini frumoasa vârstă de 89 de ani.
De peste trei ani a devenit scriitor. Și-a lăsat să curgă amintirile, apoi să dea curs bogatei imaginații și din tot travaliul să ajungă să editeze cea de-a treia carte a sa, aflată în prezent sub tipar.
 
A călătorit, fără să obosească, prin lumea largă, de la Nepal în Miami, a gustat exotismul vaselor de croazieră,  a făcut alpinism escaladând semeția munților,  a cotrobăit prin cabanele uitate de lume, prinse în farmecul de neegalat al țării. Are un neastâmpăr pe care nu-l poate struni totdeauna nici măcar la această vârstă.
 
A avut multe persoane pe care și-a sprijinit umărul. Soția, prietenii, dar din nefericire, rând pe rând aceștia au plecat în amintire. Acum își creează o stare de fericire normală din bucurii mici, gesturi mărunte, o carte bună, un spectacol, un flim.

Al. Lazăr, un coleg de facultate, îi creiona portretul:
 „Neținând seama de naivitatea lui de flăcău bine crescut în spiritul adevărului și al dreptății, trăind în anii grei ai atâtor incertitudini, că nu numai pereții au urechi, ci chiar și colegii sau prietenii, Gil Andriescu, prin 1957-1959, pe când era student la IATC la clasa A.Pop Marțian, a fost auzit „mârâind” și chiar „înjurând” regimul nostru popular. Turnat unde trebuie, a fost demascat ca „un periculos dușman al poporului”! Și dintr-o ședință furtunoasă este trimis – în mod fericit – la munca de jos, ca muncitor brigadier.
 
În mod fericit, căci putea fi și mai rău, cum s-a întâmplat cu atâția alții. Astfel, el a fost sortit să muncească la ridicarea celui mai important edificiu al regimului: Panteonul Eroilor din Parcul Libertății (fost Carol), locul de odihnă al eroilor clasei muncitoare. I-a curs multă sudoare. A spart piatra, a săpat, a turnat ( și el ) beton, a zidit, a șlefuit, a sudat și a asudat răzuind marmora de cararra și a urcat cu cinste toate gradele de muncitor calificat, brigadier, șef de brigadă, membru UTM, secretar și secretar general UTM.
 
După doi ani de școlire a fost reprimit în institut direct în anul lll, considerându-l recuperat și un om devotat cauzei, călit în muncă și convins de forța clasei muncitoare. Îmbrățișat cu toată dragostea de către partid, care vroia să facă din el un bun activist. El, crezând  în forța talentului său, dorea să fie doar Actor. Și reușește. Astfel s-a dedicat scenei și prin muncă a obținut numeroase creații cu eroi adevărați și cinstiți.
 
Performanțele lui Petrucchio, Marele inchizitor și Ulisse au fost foarte apreciate de cei care l-au crezut dușman. La Piatra Neamț, unde l-am vrut cu orice preț, a avut un debut excelent cu Varlaam din „Omul cu mârțoaga” de G. Ciprian. Băiat de aur, suflet distins, el are o sensibilitate de mare glas, temperament și haz. Având fizic generos, scena i-a oferit numai roluri de eroi și el a practicat un teatru realist, bazat pe forță, sinceritate și adevăr. Și în film a făcut câteva creații demne de laudă, remarcându-se ca un bun portretist: I.C. Frimu, Gh. Gheorghiu Dej, Generalul Duma, Mareșalul Prezan.
 
Gil este un mare actor și a dovedit acest lucru. Ca și un bun și devotat prieten. Fapt, de asemenea, dovedit.
 
Doar câteva aprecieri

 
Sau cu alt prilej: 

 

Povestea ar putea începe în anul 1957. Atunci când Gopo s-a dus cu Omulețul lui  pe covorul roșu de la Cannes și s-a întors în țară cu Marele Premiu Palme d'Or.
 

„Se pregătea în lume Anul Geofizic, ziarele vorbeau despre proiecte îndrăzneţe, de a se lansa sateliţi în jurul Pământului, cele mai serioase ştiri ştiinţifice comunicate în ziare erau romane captivante ştiinţifico-fantastice şi este firesc că m-am hotărât să trimit Omuleţul în cosmos, scria cândva Ion Popescu Gopo. Ce să facă el în cosmos? Să facă acelaşi lucru ca pe Pământ: să răsădească flori. Să umple cosmosul cu flori.
 
Şi-am desenat cosmosul ca o grădină imensă cu flori. Curios, dragă soare, cum acest Omuleţ rupt din tine a descoperit acest grăunte delicat rupt tot din tine, această floricică pentru care tu ai atâtea slăbiciuni. Curios, dragă soare, cum acest Omuleţ poate să te întreacă cu înţelepciunea lui. Fereşte-te: s-ar putea ca într-o zi să folosească căldura razelor tale şi să fiarbă Calea Laptelui!“
 
În clipa în care am aflat că am primit premiul la Cannes, m-am speriat foarte tare, mărturisea Gopo. Filmul care cuprindea „10.000.000 de secole în 10 minute“, reuşise să convingă un juriu al cărui preşedinte de onoare era în persoană însuși poetul, dramaturgul, cineastul francez Jean Cocteau.
 
În anul 2007, în onoarea lui Ion Popescu Gopo şi la împlinirea a 50 de ani de când acesta obţinuse Premiul Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes, Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc a înfiinţat Premiile Gopo, care răsplătesc cele mai bune performanţe în industria filmului din România, iar trofeul are forma Omuleţului lui Gopo, o sculpură ingenioasă realizată de Adrian Ilfoveanu.
 

Au mai fost distinși cu același premiu în edițiile trecute: Lucian Pintilie (2007), Jean Constantin (2008), Marin Moraru (2009), Draga Olteanu-Matei (2010), Ion Besoiu (2011),  Iurie Darie (2012), Mitică Popescu (2013), Radu Beligan (2014), Coca Bloos (2015), Florin Piersic (2016), Ion Dichiseanu (2017),  Vladimir Găitan și George Mihăiță (2018), Ileana Stana-Ionescu (2019).

În 2020 alături de actorul de teatru, film și televiziune Virgil Andriescu, omagiat cu Premiul Gopo pentru Întreaga Carieră, s-a aflat actrița Adela Mărculescu distinsă cu Premiul Gopo pentru Întreaga Activitate.
 

De peste trei ani a devenit scriitor. Și-a lăsat să curgă amintirile, apoi să dea curs bogatei imaginații și din tot travaliul să ajungă să editeze cea de-a treia carte a sa, aflată sub tipar. Prima sa carte s-a numit „O viață așa cum s-a nimerit” și a apărut în anul 2022. A urmat „Întâmplări adevărate cu și fără chițibușuri”,  în 2023, iar cea de-a treia, „Șapte gânduri pentru un timp pierdut” se află în tipografie.
 
Despre prima sa carte de confesiuni spuneam cândva, la momentul lansării: „Și-a confecţionat cartea din pusee memorialistice, gânduri, fapte mărunte, numite chiar de el chițibușuri. Sunt  experienţe, trăiri retrospective, filtrate prin conştiinţa autorului, un actor cunoscut, de faimă, pe de-o parte, şi a trăitorului unei experienţe  de viaţă mărturisite în premieră, pe de altă parte.
 
Gil, după cum îi este felul, ia în zeflemea lucruri serioase, alteori se apleacă cu duioșie către amănunt, narează lejer despre ai lui și despre sine, nu se cruță, decupând fragmente din viața familiei.
 
 Bărbatul priveşte înapoi senin, fără încrâncenări, îşi  redescoperă anii tinereţii, povestind lejer, fără patimă, despre  faptele sale și a celor apropiați lui.
 
Cartea se citește în oglindă. Crochiurile sunt aparent disparate, dar personajul îți apare în față brusc, te împiedici de el, iei seamă de câte se poate întâmpla omului într-o scurtă viață cu de toate, autorul tușează, nu-i pasă, ia în derâdere orice, gustă singur gluma, apoi o lasă și altora. Are un umor care pare dus până la frivol, dar știe să se oprească la timp, șuntează unele reguli ale limbii române, dar rămâne în plasa lor, are ce are cu femeile, le-ar devora dar se mulțumește oftând cu portretul lor prins în epitete.


 
Despre Aurelia Lăpuşan
Aurelia Lăpuşan, poetă, prozatoare, publicistă, cadru universitar. Născută la 24 iulie 1948 în Constanţa. Absolventă a Facultăţii de Limba şi Literatura Română - Universitatea Bucureşti. Cursuri postuniversitare de jurnalistică. Doctorat în teoria şi estetica teatrului. Activitate jurnalistică, universitară şi bibliografică. Este autoarea a numeroase volume de poezii, proză, din lista sa de lucrări publicate făcând parte şi 21 de monografii dedicate Dobrogei, cele mai multe scrise în coautorat cu Ștefan Lăpușan.


Citește și:
Actorul Virgil Andriescu originar din Botoșani și devenit constănțean
Virgil Andriescu, apariție editorială. Volumul „Întâmplări adevărate cu și fără chițibușuri”
Volumul „O viață așa cum s-a nimerit”, de Virgil Andriescu, lansat la Sala Teatrului de Operă și Balet Oleg Danovski