Pericle Papahagi - culegător de folclor și promotor al culturii aromâne
19 Feb, 2020 14:12
19 Feb, 2020 14:12
19 Feb, 2020 14:12
ZIUA de Constanta
8814
Marime text
PERICLE PAPAHAGI (1872 - 1943)
Viața, activitatea și opera lui Pericle Papahagi
20 octombrie 1872 - Se naște la Avdela, Grecia, lingvistul, filologul și folcloristul român de origine aromână (macedoromână) Pericle Papahagi, care avea să devină un neobosit culegător de folclor și editor al celor mai vechi texte aromâne. În Silistra se află un muzeu care îi poartă numele. Clasele primare le-a urmat în comuna natală, Avdela, iar cursul secundar în Bitolia.1891 - Devine student la Facultatea de Litere a Universității din București.
1895 - 1898 - Profesor la liceul român din Bitolia (și pentru un an și opt luni directorul liceului), ulterior funcționând la școli secundare din Salonic, Giurgiu, precum și la Silistra, unde obține titularizarea și este director.
1905 - Face studii de specializare la Leipzig, cu filologul Gustav Weigand, luându-și doctoratul în litere în 1908.
26 mai 1916 - Devine membru corespondent al Academiei Române.
Pericle Papahagi s-a căsătorit cu Marica Magiari, sora traducătorului Mihail Magiari și a baritonului Grigore Magiari - cel care a înființat grupul de operă din Iași. Pericle și Marica au avut mai mulți copii, dintre care s-au ridicat numai trei: Teja Papahagi - cunoscut ca Directorul Spitalului din comuna Domnești, Argeș, Elena Demmer (Dumitrescu) - doctor hematolog, și Despina Andreescu - colecționar de artă. Cele doua fete s-au stabilit în Germania.
1892 - Debutează cu Cântece de leagăn la macedoromâni, în „Revista nouă" a lui B.P. Hasdeu. Editează revista „Dunărea" (1923) și colaborează la „Analele Academiei Române", „Analele Dobrogei", „Arhiva", „Convorbiri literare", „Frățil'ia", „Grai bun", „Grai și suflet", „Jahresbericht des Instituts für Rumänische Sprache zu Leipzig", „Peninsula Balcanică", „Revue historique du sud-est europeen", „Vieața nouă", „Viața românească", „Byzantion", Revistă armânească etc. A mai semnat și P.N. Papahagi-Varduna, P.P. Varduna.
Personalitate a filologiei române, cu o „operă vastă, care ocupă o poziție de neschimbat în istoria culturii aromânești" (Matilda Caragiu Marioțeanu, care îl considera ca unul din dascălii ei), autor al unor impunătoare tomuri, precum „Românii din Meglenia" (1900) și „Meglenoromânii" (I-II, 1902), Pericle Papahagi este, totodată, autor al unor contribuții fundamentale la cunoașterea folclorului aromân: „Din literatura poporană a aromânilor" (1900) și „Basme aromâne" (1905).
“Din literatura poporană a aromânilor”, București, 1900 este un volum de literatură populară conținând un număr apreciabil de proverbe, zicători, ghicitori, colinde, balade și un bogat capitol consacrat medicinei populare, jocurilor de copii, obiceiurilor etc.
Cealaltă contribuție de seamă a lui Pericle Papahagi, "Basme aromâne", a surprins „duhul aromânilor" atât în substanța sa spirituală, cât și originalitatea graiului, reprodus cu „deplină scrupulozitate”, culegerea efectuându-se sistematic, iar colecționarul străduindu-se să nu altereze nimic. Nu l-a preocupat frumusețea textelor și de aceea nu i-a evitat pe povestitorii mediocri, fiind convins că și textele de la aceștia vor servi etnografului.
Pericle Papahagi a reeditat lucrările lui Cavallioti, Ucuta și Daniil. În volumul „Scriitori aromâni în secolul al XVIII" (1909), spre a face cunoscută activitatea învățătorilor aromâni înaintași, Papahagi a reeditat vocabularul trilingv al lui Theodor Anastasie Cavallioti (Veneția, 1770), "Lexiconul în patru limbi" al lui Daniil Moscopoleanul (Veneția, 1794-1802) și "Noua pedagogie" a lui Constantin Ucuta (Viena, 1797), retranscrise în grecește și transliterate în alfabet latin.
De asemenea, a reeditat și publicat, cu un bogat comentariu, "Gramatica română sau macedo-română" (Viena, 1813) a lui Mihail G. Boiagi. A îngrijit Studii istorice asupra Peninsulei Balcanice de Ioan D. Caragiani. Aceste lucrări, devenite rare, sunt veritabile monumente de limbă, de importanță capitală pentru filologia și lingvistica românească.
Pericle Papahagi s-a preocupat, mai cu seamă, de istoria, geografia, etnografia și folclorul macedoromânilor. Și-a extins cercetările și asupra meglenoromânilor. A fost preocupat de toponimele balcanice și de relațiile culturale aromânești. Deosebit de interesante rămân în literatura de specialitate numeroasele sale etimologii. Sub egida Academiei Române, a publicat cel mai bogat material folcloric cules din aproape toate provinciile locuite de aromâni.
Pericle Papahagi a fost printre cei care au studiat dialectul aromân alături de alți cercetători ai filologiei romanice, români sau străini, cum sunt St. Mihăileanu, Gh. Murnu, O. Densusianu, Al. Phillippide, Tache și Pericle Papahagi, Theodor Burada, N. Saramandu, Chirata Iorgoveanu și mulți alții. Aceștia au ajuns la concluzia că aromânii își păstrează limba, muzica, obiceiurile, trăsăturile fizice și morale, însă contactul cu popoarele în mijlocul cărora trăiesc a produs o serie de inevitabile transformări.
20 ianuarie 1943 - A încetat din viață la Silistra, Bulgaria.
Descoperă articole publicate de Pericle Papahagi în „Analele Dobrogei“!
Cneazul Ştefan VogorideSulumbria
Dunărea
Urme româneşti în toponimia pen. Balcanice
Etimologii
Citește și:
#citeşteDobrogea „Sulumbria“. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa
Pericle Papahagi, „duhul aromânilor“
#citeșteDobrogea „A-și face mendrele”. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii