Istoria Dobrogei Două destine, același nume. Paul și Victor Morfei din Topalu

 
Prea puțini cunosc astăzi aceste nume: Paul și Victor Morfei. Și mai puțini le cunosc faptele sau originile. Demersul nostru își propune să ridice vălul uitării.
 
Paul Morfei s-a născut la Topalu, la 1 iunie 1897. Bunicul patern fusese viticultor și muncitor dogar în orășelul Aqutopoli Tracia Orientală, dar bunicul matern se numise Ioniță Culea, țăran din Topalu, devenit pentru o vreme primarul satului. Făcuse parte din ceata care l-a ucis în timpul stăpânirii turcești pe vestitul Iliaz bașbucul care băgase spaima în populația românească din Dobrogea, așa cum povestește însuși Paul Morfei într-o autobiografie păstrată împreună cu alte numeroase documente în Arhivele militare de la Pitești.
 
Tatăl, Morfei Vasile, emigrant de la vârsta de 14 ani, a muncit slugă la diverși negustori ca meșter brânzar, cantaragiu, cultivator de pământ. După război, tatăl continuă să lucreze pământul, se întovărășește cu alți mocani, ajungând să dețină spre sfârșitul vieții circa 27 ha, lăsate moștenire copiilor.
 
După moartea mamei, în 1946, Paul donează casa bătrânească, cu aprobarea Ministerului sănătății, pentru o casă de nașteri în Topalu.
Paul a urmat școala primară în satul natal, apoi devine elev al Liceului „Mircea cel Bătrân” din Constanța. Revista elevilor clasei a VI-a, „Indrumarea”, apărută în 1915 până în luna martie a anului 1916, o publicaţie bilunară tipărită în tipografia Dacia-Constanţa^[1] avea ca membri în comitetul redacţional pe A. Bercovici, C. Ștefănescu, T. Berberianu, Paul Morfei şi I. Borceanu.
 
Presa consemna că poetul Paul Morfei, fost cercetaș, a căpătat gradul de căpitan și la 2 februarie 1915, la una din șezătorile Cercetășiei constănțene a citit poezia sa intitulată „Cercetașul român”:...C-așa au fost și moșii tăi,/Copiii țărei tale,/Și au purtat și plug și zale/Și au zdrobit dușmanii răi!”^[2]
 
În primul război mondial este mobilizat cu Regimentul 34 Constanța, trimis pe front, luptă la Mărășești în linia întâi, este rănit, devenind invalid. Prin Decretul regal cu nr. 843 din 5 august 1917, a fost înaintat la gradul de sublocotenent în rezervă.^[3] După război continuă pregătirea militară la Școala superioară de ofițeri superiori din Sibiu.
 
Deși invalid, își păstrează statutul militar, devine căpitan la comanda companiei Chilia Nouă, transferat mai târziu la garnizoana Brăila, așa cum raporta în autobiografie. Participă și la al Doilea război mondial cu Regimentul 18 infanterie, cu gradul de locotenent colonel ajutor administrativ.
 
La 21 decembrie 1942 este grav rănit în urma unui bombardament al aviației sovietice. După 23 august devine Comandant al Regimentului 18 Gorj și spre sfârșitul vieții este avansat în grad de general maior în rezervă.
 
Paul Morfei a fost decorat, printre alte distincţii străine şi româneşti, cu: Ordinul „Apărarea patriei” clasa a III-a pentru faptele de arme deosebite săvârşite în bătălia de la Mărăşeşti, Ordinul „Apărarea Patriei” clasa a III-a pentru fapte de arme săvârşite împotriva Germaniei fasciste, Ordinul de război pentru fapte de arme în lupta pentru eliberarea Cehoslovaciei, Virtutea ostăşească clasa I Mărăşeşti.
 
Ține legătura cu autoritățile locale din Topalu și dintr-o corespondență cu primarul Ion Dănilă reproducem aceste frumoase amintiri despre satul natal.
 
„Ca fiu al satului Topalu şi nepot al întâiului primar al satului, sub stăpânirea turcească, cu o sută de ani înapoi, Moş Culea Ioniţă, îmi permit cu această ocazie să vă fac o propunere pe care sunt sigur că o veţi însuşi, propunere care are ca scop organizarea la căminul cultural sau unde veţi crede de cuviinţă a unei camere sau cel puţin al unui perete de onoare, care să oglindească faptele şi realizările celor mai buni fii ai satului nostru pe tărâm patriotic sau în opera ce au dus pentru ridicarea nivelului de viaţă a consătenilor noştri.
 
Evocarea mai ales a faptelor de arme ale luptătorilor români ar constitui un omagiu celor ce s-au jertfit pentru libertatea şi fericirea poporului român. Să nu fie dată uitării amintirea figurilor învăţătorilor Mihăilescu, Dinu Vintilă, Stan Dinu, care prin munca lor au luminat minţile atâtor generaţii.
 
Să nu fie date uitării figurile celor 60 de Topoleni căzuţi pe câmpul de luptă în primul război mondial între care eroul sergent Murat, Radu Mărgărit şi alţii.
 
Să nu fie dată uitării figura eroului maior Constantin Vintilă căzut sub zidurile Budapestei.
Să nu fie date uitării figurile legendare ale lui Moş Culea Ioniţă, Nicolae Panta, Apostol Cârnat, Manea Orbocea, revoluţionari în felul lor şi la vremea lor, ca şi Ghiţă Anghel Stancu şi atâţia alţii. Să nu fie daţi uitării preoţii Mache şi Boghianu, atât de apropiaţi în timpul lor de inimile poporului pe care-l păstoreau cu toată puţina lor ştiinţă de carte.
 
Şi nici acei din zilele noastre care au pus temelie vieţii celei noi, ca Nicolae Gaidagiu, Catargiu şi alţii.
 
Tot ceea ce a rămas de la cei dispăruţi, documente, fotografii, scrisori, mărturii scrise despre ei de la cei din viaţă sau din cele auzite de la bătrâni, să constituie un altar în faţa căruia, îndeosebi tineretul nostru de azi şi de mâine să se aplece cu smerenie, cu respect şi recunoştinţă şi să se adape ca de la un izvor pentru ceea ce ei vor trebui să realizeze pentru patria noastră, pentru satul lor.
 
Şi atunci, în nopţile friguroase de iarnă, în nopţile calde de vară cu miros de grâu cosit, umbrele celor plecaţi dintre noi vor cutreiera mulţumite uliţele satului copilăriei lor, mulţumite că ceea ce au semănat în urma lor a rodit din belşug.
 
Tov. Preşedinte şi stimaţi membri ai Consiliului Popular, la împlinirea operei acestea veţi putea fi ajutaţi de corpul didactic al satului în frunte cu învăţătorul emerit Balmuş.
În ceea ce mă priveşte vă voi pune la dispoziţie după puterile mele documente şi mărturisiri privitoare la trecutul satului nostru - oameni, locuri, obiceiuri de mai bine de jumătate de veac înapoi.
 
Şi poate la întoarcerea în ţară a fiului meu inginerul petrolist Octavian Morfei, în prezent trimis să lucreze departe de ţară în străinătate pentru un an sau doi, să mă învrednicesc să mai calc odată pământul sfânt al satului în care m-am născut şi mi-am trăit copilăria care pentru nimeni”.
 
Dorințele eroului de la Mărășești nu s-au materializat încă, dar cu sprijinul primarului Valentin Stanciu și al Centrului cultural „Teodor Burada” a fost editată o frumoasă monografie a satului în care fiecare dintre personajele enumerate de Paul Morfei și-a găsit locul cuvenit.[4]
 

Victor Morfei s-a născut la data de 18 octombrie 1902, în comuna Topalu. A studiat la Academia Comercială din București, devenind la absolvire „funcționar de bancă”, apoi a lucrat peste 23 de ani la Banca Națională a României, în funcțiile de impiegat și impiegat consilier. Numele lui apare în diverse acte oficiale alături de staful instituției bancare.

În același timp, Victor Morfei este autorul unor importante studii despre Topalu. A fost membru al Societății Regale Române de Geografie, după cum semna articolele din „Analele Dobrogei”.
 
El mulțumea pentru informații învățătoarei Victoria Dinu, lui David G. Sima din Topalu, dar și lui Constantin Brătescu pentru idee. Este autorul mai multor articole de cercetare, printre care se numără: Monografia comunei Topalu, Din graiul dobrogean, Balta Ialomiței – Contribuțiuni la cunoașterea părții de nord a ei, Pecenegii – Pagini de istorie medievală (sec. XI) și Organizația de Credit a Dobrogei Sudice, toate publicate în Revista „Analele Dobrogei”.
 
Angela Maria Mirela Florescu, viitoarea soție a lui Victor, s-a născut, la Buzău, pe 6 februarie 1910. Licențiată în Științele matematice. Mirela și Victor au primul copil, pe Michaela Maria, născută pe 7 octombrie 1939, urmează Gabriela Maria născută pe 27 noiembrie 1944 și Mariana, la 4 iulie 1947.
 
După război, Victor și Mirela au continuat să lucreze la Banca Națională.
La început de decembrie 1948, Victor Morfei s-a aflat la Moscova în interes de serviciu. Între țara noastră și U.R.S.S. erau probleme importante de pus la punct. Și de executat. Dacă ne gândim numai la datoria de război, de exemplu...
 
Victor Morfei are o atitudine fermă față de rapturile sovieticilor și este arestat în cursul anului 1952. Pe timpul anchetei, pe 11 iunie 1954, a fost omorât în bătaie în beciurile închisorii.^[5]
 
O adevărată comoară lexicală a lăsat în urma sa Victor Morfei! Peste 100 de cuvinte rare pe care oamenii din Topalu le foloseau la începutul secolului XX au fost consemnate de autor în revista Societății Culturale Dobrogene „Analele Dobrogei”.
 
În două articole intitulate „Din graiul dobrogean”, apărute în revista „Analele Dobrogei” în 1923 și 1924/1925, Victor Morfei notează „cuvinte și expresii dobrogene, dispărute sau pe cale de dispariție, ori cuvinte sau expresii care l-au impresionat.”
 
„Dobrogenii cu toate că vorbesc o limbă românească relativ literară întrebuințează și ei multe provincialisme specifice. În timpul vacanței de vară m-am gândit că ar fi bine dacă aș însemna unele cuvinte și expresii. Cele care mi s-au părut mai caracteristice le transmit mai jos. Ele au fost culese direct din gura oamenilor din comuna Topalu, județul Constanța”, scria Morfei.
 
Printre cuvintele rare folosite la începutul secolului XX de către locuitorii din Topalu, autorul menționează:

 
 
Despre Aurelia Lăpuşan
Aurelia Lăpuşan, poetă, prozatoare, publicistă, cadru universitar. Născută la 24 iulie 1948 în Constanţa. Absolventă a Facultăţii de Limba şi Literatura Română - Universitatea Bucureşti. Cursuri postuniversitare de jurnalistică. Doctorat în teoria şi estetica teatrului. Activitate jurnalistică, universitară şi bibliografică. Este autoarea a numeroase volume de poezii, proză, din lista sa de lucrări publicate făcând parte şi 21 de monografii dedicate Dobrogei, cele mai multe scrise în coautorat cu Ștefan Lăpușan.

Citește și:
Legenda lui Topal, cel care a dat numele satului, istorie şi obiceiuri
Comuna Topalu acum aproape 100 de ani. Monografie de Victor Morfei, din Topalu
„Analele Dobrogei”, anul IV, nr.4, 1923. Mai degrabă în voia lui Dumnezeu și a babelor descântătoare”
Fauna și flora din bălțile și ostroavele Dunării - un articol semnat de V. Morfei în revista „Analele Dobrogei”

---